Am aflat cu amuzament că, recent, Sibiul a aniversat, ia să vedem, de la 1100 toamna până în ziua de azi, 834 de ani. Momentul a fost marcat cu un amestec de festivism mini-ceauşist ca stil, combinat cu cel aniversar model ziua lui mamaie reflectată pe reţelele sociale. Inimioare, lamulţiani-uri, floricele, hermannstadt-uri, articole festiviste care spun tot aia dar cu frazare diferită, o istorie pe repede înainte cu aceleaşi poveşti frumoase dar plicticoase, totul într-o atmosferă de mândrie locală care degenerează în fudulie. Lăutarii mai lipseau, să bage cu dedicaţie pentru cel mai oraş frumos, fără număr să ştie.
Nu se ştie exact câţi ani are Sibiul. Urme de locuire s-au găsit încă din preistorie, dar nu se prea vorbeşte despre ele, că se strică zenul ideii că aici nu a fost nimic niciodată până la sosirea coloniştilor lui Hermann. Apropo de domnul descălecător al migranţilor germanici veniţi aici ca să fie o forţă tampon împotriva estului „barbar”, nu se ştie exact când s-a decis că „ho, ne oprim aici şi facem o viitoare capitală culturală”, nici când s-a edificat asta. Data de 20 decembrie 1191 este doar cea la care se pomeneşte prima oară, în scris, conform documentelor descoperite până acum, faptul că a existat o comunitate pe malul Cibinului.
Probabil că puţini ştiu că în documentul Papei Celestin nu este nicio referire clară la Sibiu, Cibinium, Hermannstadt sau cum vrei, ca localitate. Ce scrie de fapt în documentul de la 1191?
Că Papa îl avertizează pe „venerabilului frate” arhiepiscopul de Strigonium (Esztergom, în Ungaria) că, chiar dacă are dreptul de a încorona regii maghiari, să nu se atingă de „ecclesia Theutonicorum Vltrasiluanorum”, care este o prepozitură liberă, la fel ca celelalte prepozituri exempte (scutite), aşa cum a întărit regele Bela al Ungariei, şi a reconfirmat Gregorius, legatus al Scaunului Apostolic. Prin pomenirea prepoziturii libere a „teutonicilor ultrasilvani” se confirma, indirect, existenţa ei la Cibinium/Sibiu, ceea ce a fost luat ca primă atestare documentară a localităţii.
Ca la orice moment aniversar, este înghesuială cu felicitările, ca atunci când vin toate neamurile la bunica de ziua ei şi-i urează tot de-un fel, făcându-i cadou acelaşi sortiment de cutie cu bomboane. De ce? Că aşa se face, o dată. Şi că să vadă lumea cât de trăitor eşti, a doua dată. Feliciţi Sibiul de ziua lui, îi urezi la mulţi ani şi la mai mare şi când i-o fi mai rău ca acum să-i fie, că oricum după aia îţi trece şi revenim la normal.
Dintre cei care dau pe spate pe 20 ale lui decembrie (zi când Timişoara era deja oraş liber de ceauşism) câţi iuebsc într-adevăr oraşul încât să-i doară de el, nu la nivel de „m-a adoptat acum un an şi şase luni şi e plin de oameni faini” sau că nu se compară cu oraşele miticilor şi oltenilor „că mai bine am pune la loc bariera la Turnul Roşu”?
Da, nu mai ai loc de iubitori de Sibiu care stau şi se uită cum „ochii Sibiului” chiorăsc prin mansardare. Cum „Oraşul premierelor” şi-a distrus şi se ambiţionează să îşi distrugă tocmai „primul” şi” „prima” acelea cu care se laudă. Cum verdele copacilor şi al plantelor e înocuit de vospeaua verde pe asfalt a pistelor de biciclete. Cum parcurile, din oaze verzi, un fel poligoane de experimente urbanistice. Cum nu mai scapi de graffiti-uri deşi e ful de camere de supraveghere. Cum nu se termină un şantier că începe altul. Iubitori care aruncă gunoiul pe lângă că le e lene să mai facă trei paşi până la container. Care îşi parchează maşina pe trotuar ca să nu o mai bage în garaj, că domnul proprietar este foarte grăbit. Toţi sunt fierţi pe Ziua Sibiului, numai să nu cumva să ia atitudine cu ceva când Sibiul are de suferit. Mai bine urezi la mulţi ani o dată pe an, cu inimioarele alea.
Sibiule, păcat de tine de la 1191 până astăzi.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Da, probabil bariera „pusă din nou la Turnu Roșu” ar fi necesară măcar din când în când… Dar NU sunt de acord deloc cu afirmația „Sibiule, păcat de tine de la 1191 până astăzi.”
Sub nicio formă nu aveți dreptul să spuneți asta !! Orașul acesta există tocmai datorită faptului că a rezistat și a ființat de-a lungul istoriei, a trecut prin momente dramatice dar oamenii lui l-au ridicat iarăși.
Și noi beneficiem de statornicia lor!