Cine gândeşte împrăştiat face lucruri împrăştiate…

De fiecare dată când ies din casă, nu încetez în a mă uimi de concetăţenii mei (şi de conaţionali, dar na, trăind local, gândesc acum local). Nu ştiu dacă aţi observat, dar am impresia că natura umană, din cauza abuzului şi plăcerii de a depinde de tehnologie, şi-a pierdut unele calităţi care erau caracteristice majorităţii oamenilor din vremurile mai trecute. Lucru şi fapt care se reflectă în tot ceea ce zic şi fac. Mă refer aici, printre altele, la profunzime, atenţie şi răbdare.

Sunteţi atenţi vreodată la ceea ce fac şi cum fac cei care stau tot timpul cu nasu-n smartphone? Da, ştiu, nu e treaba mea, ce mă bag în viaţa omului, cine mă pune să. Mai ştiu şi că nu e frumos, dar nu-mi prea pasă de asta atâta vreme cât subiectul-persoană în cauză face asta în public, iar eu, public fiind, beneficiez de aşa ceva fără a solicita, ba dimpotrivă. Deci: aţi urmărit ce/cum fac ei? Bun, nu contează ce fac, la ce (cretineli) se uită, cât de tare bagă sonorul, la ce nivel urlă ei cu gura lor în „device”. Ci contează cum fac. Cât stau pe ceea ce stau. Bun, la nivelul categoriei „stat pe smartphone” în general, am impresia că asta a devenit ocupaţia centrală şi vitală a românului. Alegerea lui, numai că problema e alta. Este CÂT stau ei pe un singur lucru: o pagină, o flimare, o melodie. Vă spun eu: între trei şi zece secunde, (aici exceptăm mesageria şi jocurile). Nu am văzut pe unul care să se uite cap-coadă, de la A la Z, la un „ceva”. Filează, zapează, tapp-ează dar nus e opresc niciodată la ceva concret. Doar fâlfâie informaţii. Ceea ce arată fix lipsa de profunzime, că nu stai să vezi exact şi să pricepi ce vezi, şi fix lipsa de răbdare, că nu stai să vezi PÂNĂ LA CAPĂT ceea ce alegi să vezi. Tu faci, adică, un fel de trecere în revistă în mare viteză. O derulare. Adică e ca şi când ai spune că eşti expert în energie „verde” doar pentru că treci în viteză pe lângă mai multe case cu panouri solare pe ele. Sau om de litere dacă răsfoieşti pe rapid câteva cărţi. Sau cunoscător în ale politicii intern-externe dacă dai like la nişte meme stupide făcute pe teme idioate, dar cu politică.

Nu e nevoie să intervievezi un psihiatru cool şi de top, sau că citeşti rafturi de „arta de a…”, ca să te convingi că cei care fac asta au o calitate care se vede şi fără să dai zoom. Aceea de a gândi împrăştiat şi de a nu putea ori a avea chef să se oprească la ceva, să stea locului, să sape mai adânc, să aprofundeze, să ducă la capăt. Sunt mereu grăbiţi. Unde? Sa ajungă într-un loc. Din care iar sunt grăbiţi ca să plece pentru a ajunge în altă parte. Ca în armată când cadrele urlau la soldaţi că „(hai bă) mai repede-mai repede!” fără a fi capabile să explice şi de ce graba asta. Tot pe grabă, nu numai că gândeşti împrăştiat, dar nici nu poţi realiza ceva ca lumea, ci tot pe grabă. Uite, comparativ, produsele făcute în serie, automat-robotizat (mai noi şi artificial-inteligent-izat) comparativ cu cele de serie mică sau cele unicat, făcute de mâna omului. Ei care sunt mai ca luema? Mai robuste? Mai frumoase? Mai cu termen de garanţie mare? Evident că nu primele. Pentru că gândind împrăştiat şi pe fugă faci lucruri împrăştiate şi pe fugă, ca să se mire lumea apoi că nimic nu mai ţine ca pe vremuri. La fel, tot gândind împrăştiat şi comportându-te fără răbdare, nu poţi să fii specialist în ceva. Nu poţi simţi, nu poţi trăi activitatea aceea,c are-ar fi ea. Nu ai timp de asta pentru că „nu ai timp „de prostii”, că ai altceva de făcut pe care trebuie să-l faci iute pentru că ai cu totul altceva de făcut după aia.

Şi uite aşa, de la atâta trăit şi simţit în viteză şi multidirecţional, ţi-e dificil să stai locului şi când te relaxezi. Să vezi un film ori să asculţi o muzică altfel decât ca zgomot de fond, să stai să citeşti o carte, ori doar să stai să-ţi limpezeşti creierul. Şi tot aşa nu ai timp să îţi pui întrebări, doar crezi şi nu cercetezi, fiind masa ideală de manevră a oricui are chef. Asta e, când gândeşti împrăştiat, faci şi lucruri împrăştiate. Dar într-o lume împrăştiată nici nu se observă asta.