Foto: Arhiva TRIBUNA
Îmi plac maşinile vechi. Sunt robuste, au forme interesante, nu se făcea economie de materiale, erau încăpătoare şi nu stăteai în ale având impresia că te târâi cu fundul pe şosea. Şi mai ales, au personalitate şi să-i zicem, identitate. Ştii exact că ăla e Opel Rekord sau Ascona, Mercedes „bot de cal” sau mai vechi, Pontiac, Renault 8 sau 16, Citroen, Jaguar, BMW sau Rolls. Ceea ce nu mai vezi sau distingi cu greu acum, când cam toate maşinile arată cam la fel. Printre cauzele care le conferă aceste calităţi maşinilor vechi sunt, zuic eu, şi faptul că au fost proiectate şi realizate de oameni. OK, cu ajutorul tehnologiei, chiar al automatizării, dar în primul rând omul şi-a pus amprenta pe majoritatea componentelor care au făcut acel produs finit. De aceea cele vechi sunt mai scumpe şi mai apreciate decât produsele actuale, făcute în super-serie, cânt mai eco-ergonomic, cu linii stabilite de calculatoare, cu piese realizate, e nevoie sau nu, nişte mecanisme programabile cate fac unul şi acelaşi lucru. OK, a scăzut preţul. Dar calitatea? Dar rezistenţa? Dar identitatea? Poate sunt eu cam ciudat dar pe aia veche o simţi, pe asta nouă nu.
Îmi place şi termenul acesta de „handmade”, adică „făcut cu mâna”. Adică artizanal, adică, dacă stăm să cugetăm, Normal (da, cu „N” mare). Pentru că este cât se poate de normal, ca omul, cu îndemânarea şi darurile sale, să facă lucruri. Bun, asta nu înseamnă că alte produse ar fi artificiale, că şi în spatele unei maşini care face, să zicem, nasturi sau globuri sau sandale, este tot un om care o alimentează, supraveghează reglează. Dar la fel, seria este mai slabă şi mai puţin rezistentă decât, asta, „hand-made-ul”, iar produsele făcute aşa, cât se poate neprogresist şi ne „evoluat” sunt mai valoroase şi mai scumpe decât cele de serie, „artificiale”. Pentru că, din nou, au amprenta omului care le-a făcut. Pentru că omul este cel care creează, nu maşina.
Apropo de creat, ce este mai valoros? Un concert de Mozart sau un hit actual, ultra-computerizat, ultra-mixat, ultra-editat? Şi aici la fel. Omul a compus (un om genial, dacă vorbim de Mozart), omul interpretează la un instrument făcut de către om şi reglat de un om, acompaniat de către o orchestră în care cântă oameni. Sunetul este viu, te loveşte fix unde te poate lovi ca să îţi placă şi nicio maşinărie artificială nu poate să înlocuiască toată uzina aceea muzicală. La fel de valabil cu orchestrele ne-simfonice, grupuri muzicale, instrumentişti sau tarafuri. Sau ca să nu spuneţi că am fiţe, uite şi trupele de rock, unde în spatele chitarelor erau tot oameni, sau chiar la sintetizatoarele din anii ’80, la clapele cărora erau tot oameni. Care sună mai bine? Naturalul-uman sau artificialul supratehnologizat? Evident că melodiile „nemuritoare” sunt cele vechi, că cele noi, peste un an, vor fi majoritatea la categoria „da’ cine mai sunt şi ăştia?”
Acum câteva decenii nu cred că se putea spune ceva despre mâncare ne-naturală. Ei acum da. La câte chimicale avem în alimente şi la cât de industrial se produce, la cât de genetic se modifică prin zona aceea, putem spune că e artificială în majoritatea ei. Altfel nu ar exista acum mâncarea „bio”, naturală. Care ultima este, din nou, mai OK şi mai scumpă.
Din toate exemplele acestea, concluzia e că naturalul este normalul, deci e mai valoros. Acum e şi mai rar, deci şi mai valoros. De la atâta artificial, naturalul va deveni un lux căutat. Nu am pomenit aici de activităţi creative ca scrisul sau arta în contextul apariţiei inteligenţei artificiale. O maşină nu poate crea ceva „cu suflet”, oricât s-ar căzni, câcâi, oricâte database-uri ar putea accesa şi compila oricât de fidel ar încerca să reproducă. Nu poate, nu are suflet. Deci în curând şi creaţiile acestea hand-made (sau brain/soul made) riscă să devină mai valoroase decât producţia de lucrări pe bandă, deci, impersonale, neinteresante. Pentru că lumea aceasta este creaţie, unicitate şi natural, nu producţie de serie şi artificial. Asta spun eu. Şi nu numai eu.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
La ce mai e rubrica de comentarii, daca nu se poate posta nimic?!