Nu mai pot când văd-citesc chestii despre Sibiu, spuse-rostite de unii care abia dau sau au dat nas cu oraşul. Am şi acest drept, fiind localnic deci cunoscând şi oraşul şi orăşenii lui. Da, ştim, e o modă acum, chiar şi în o anume presă locală, de a scormoni, căuta şi evident găsi pe câte unii, de la noi saud e la valorile europene de-acasă, care după un sejur de două zile, o bere pe Bălcescu şi un selfi la Podul Minciunilor, au deja păreri despre oraş. Păreri de fiecare dată bune, că alea se caută. Din celelalte nu prea că nu dă nici bine nici nu aduce vizualizări de la ultraşii urbani de pe Cibin.
Aflu că Sibiul este un oraş unic. Hai pe bune. În caz că nu ştiaţi, orice oraş este unic. Chiar şi Găeşti, Târgu Bujor, Ştei ori Babadag. Aş spune că şi Mârşa ori Copşa Mică au ceva unic în ele. Bun e mai atractiv decât menţionatele UAT-uri, e mai aparte, e mai turist-friendly, dar ideea rămâne. Orice oraş are ceva unic.
Mai aflu că Sibiul e plin de „oameni extraordinari” sau măcar „faini”. Da, uitasem, cea mai menţionată calitate a Sibiului sunt oamenii. Care automat sunt nişte nemaipomeniţi şi nişte faini. „Fain” a devenit, de la orice generează reacţii plăcute la un ardelean: de la un incendiu spectaculos la şura vecinului pe care-l urăşte de generaţii la gustul vinului făcut de el anul trecut. „Fain” a progresat în epitet corporatist al calităţii umane. Evident că sibienii sunt oameni faini. Şi extraordinari. Mai ales când tu eşti turist-cerere iar ei sunt localnici-ofertă.
Normal că suntem oameni faini şi extraordinari deşi nu plenipotenţiari. Doar nu ai crede că te-om lua cu ghiolbănisme, cu „ce vrei bă”, cu „da cine te-a trimis aici”, cu „dacă nu-ţi convine mergi la altul” atunci când vii la Sibiu oraşul lui Iohannis (mai ştii turistului căd e aia veneai pe aici?) Tu eşti oaspetele care aduce bani Sibiului. Adică Sibiului-eu. La treaba asta, a parteneriatului de afaceri, sibienii, da, sunt nişte minunaţi. Nu îţi bagă degetul în farfuria cu ciorbă când o aduc la masă, nu bagă apă-n bere că oricum costă de trei ori mai mult. Ba chiar zâmbeşte aşa, după putinţă, când tu spui platitudini despre oraş. E normal că dacă tu îmi dai bani, eu sunt un om minunat. Calitatea asta întră în pachetul „masă, cazare şi alte servicii”. A, că gazda îţi tolerează să laşi o tonă de păr în cadă, să abandonezi în chiuvetă vasele nespălate după ce faci mâncare, de zici că e bucătăria lui tac-tu, să pătezi pautl cu „mâncare de la copii” (da am amici în horeca, ei ştiu mai bine ce şi cum), e normal asta, e inclus în preţ.
Că un sibian îţi răspunde la întrebarea „spre centruvechi pe unde ajung?” chiar dacă tu eşti în spatele la Împăratu’ ori în staţie pe Şaguna, asta ţine de normalitate, nu e nimic aparte. Întreabă oriunde orice şi ţi se răspunde pe acelaşi ton şi cu aceeaşi exactitate, pe tot cuprinsul ţării, de unde se agaţă harta în cui până în punctul opus. Nu te trimite nimeni să te rătăceşti pe la periferia aia cu blocurile gri, unde e ful de apartamente listate pe airbnb. Dar nu mai da lecţii despre oraş dacă tu îl ştii doar de două zile, în trei locuri.
Uite îţi spun eu ce oameni minunaţi are Sibiul. Cum aruncă ei mâncarea pe lângă containerele de gunoi. Cum îşi duc sacii cu moloz la „standul” de colectare selectivă, laolaltă cu resturile canapelei „dye la buuna” şi ambalajele noii plasme cât peretele. Cum le urlă manelele din maşină şi cum bagă viteză fix când vine trecerea de pietoni. Sunt nişte minunaţi şcând urlă la telefon în autobuz poevstea vieţii şi conflictele ei. La fel de oameni faini sunt când se dau loviţi prin magazine şi se răstesc la vânzătoare, că aia de ce şi ailaltă de ce nu. Oameni extraordinari care îşi parcehază maşinile pe unde apucă, ce bârâie cu bormaşinile în orele de linişte, care blochează traficul de câteva ori pe zi doar pentru că au simţit nevoia să-ţi înscrie copiii la şcoala din capătul opus.
Şi mai ales fiţi atenţi la părerile lor despre voi, cei care veniţi aici din alte colţuri ale ţării, sparţi şi rupţi de încântare că vedeţi oraşul care nu face parte din România, care e „altceva”. Veţi avea tot felul de surprize care v-ar demola mitologia celui mai mult ca perfectul oraş de la România şi ar trimite în depresie pe oneghiştii care predică toleranţă ca şi pe cei care rup tricoul de pe ei despre cât de „european” şi multicultural este Sibiul.
Atât. Am scris despre asta ca să nu ziceţi că băgăm doar despre politică.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
E cel mai normal lucru sa faci glume sau sa fii un pic xenofob in legatura cei din alte zone (alese pe spranceana dupa diverse rivalitati sau clisee), asta chiar ca ne face europeni, in multe locuri e asa.