Noroc cu Anastasiu: trăiam într-o țară de imaculați și habar nu aveam!

Adaugă ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Mirările celor ce au glăsuit dojenitor după conferința de presă în care Dragoș Anastasiu și-a anunțat demisia din funcția de vicepremier ne-au dezvăluit o Românie imaculată. Omul a relatat contextul în care a acceptat să dea o șpagă pe care a numit-o de „supraviețuire”. Spune că avea de ales între a-și închide afacerea, a lăsa pe drumuri 200 de oameni și a plăti lunar o sumă infimă pentru nivelul cifrelor derulate de compania sa. Nu sunt vreun susținător al lui Anastasiu, nu îl consider nici mesianic, nici vreun personaj odios, prefer să extrag din declarațiile sale o realitate căreia i-a spus pe nume. Știu, e posibil să o fi denunțat acum pentru a-și primeni imaginea, pentru a contracara o avalanșă de acuzații. Nici nu contează motivele care stau la baza explicațiilor sale, cred că aspectul la care trebuie să fim foarte atenți este acela că în România o droaie de antreprenori au pățit în trecut astfel de lucruri și e posibil ca ele să se întâmple și azi; e drept, probabil la o scară mult mai restrânsă. Mulți i-au sărit la gât, acuzându-l că ar fi cauționat ceea ce ar fi definit drept „șpagă de supraviețuire”. Această formă de salvare de sub presiunea unor funcționari nu e nici legală, nici morală, dar am putea face un exercițiu de imaginație, punându-ne într-o situație asemănătoare. Ce am fi ales? Oare câți dintre noi nu au călătorit, în studenție, cu „nașul”? Firește, era o variantă incorectă, dar mult mai convenabilă decât mersul pe jos până la mare. Comparația poate părea forțată, dar e un exemplu care arată că nimeni nu e imaculat. Ceea ce m-a frapat după toată discuția ce a urmat declarațiilor este uimirea cu care analiștii neamului s-au raportat la prezența lui Anastasiu în Guvern. Cum de a scăpat el vigilenței controlorilor de trafic guvernamental? Să înțelegem că în ultimii 35 de ani Guvernul României a fost populat exclusiv de personaje imaculate și că apariția lui Anastasiu e o premieră în materie de prezență imorală în Executiv? Am descoperit acum că în România unele instituții ale statului presează și batjocoresc antreprenorii și că aceștia din urmă nu reacționează? În teorie, avem o armată de scrupuloși, de intransigenți, pe care îți e teamă să îi întrebi dacă vreodată au „împins” vreo atenție la ceas de ananghie, pentru că sigur ar abate peste tine o furtună de afuriseli. Nu, ceea ce a făcut Anastasiu nu e legal, nu e moral; la fel de imoral este însă să te prefaci surprins nevoie mare că aceste lucruri se întâmplă în România de la vlădică până la opincă. Omerta a funcționat și încă funcționează, iar dacă azi, când există o sumedenie de canale de comunicare, ne limităm doar la filmulețe cretine și refuzăm să dăm în vileag cu celeritate abuzurile flagrante, merităm din plin talpa plină de noroi așezată pe grumaz de unii pentru care practicile au rămas împietrite în vremurile în care plicul făcea legea. Spovedania lui Anastasiu trebuie să ne învețe un singur lucru: orice abuz, orice tentativă de intimidare din partea cuiva, funcționar sau nu, trebuie dată în vileag, în piața publică. Restul sunt jocuri de culise.