Uneori, politicienii români seamănă leit cu niște maneliști care își cântă succesele financiare obținute prin virtuți denumite generic „valoarea mea”. Doar că belșugul invocat e de multe ori unul iluzoriu, iar maneliștii și politicienii invocă ploi cu bani. O știre care a trecut suspect de discret prin ogrăzile televiziunilor este cea legată de intenția eminențelor cenușii care pun la cale salvarea economiei românești de a impozita orice tranzacție bancară a românilor. Pe scurt, atunci când plătești cu cardul, statul ți-ar putea lua între 1 și 3 lei pentru tranzacție, în funcție de suma plătită. Găselnița miroase a taxă de șmecher, a „vămuire” de cocalar de cartier care le cere bani celor ce trec prin dreptul blocului lui. Emanând absurditate prin toți porii, această aberantă propunere ne redă adevărata dimensiune a habarnismului celor ce și-au proptit bărbia în pix și încearcă să emane un mănunchi de măsuri salvatoare.
Cât de rupt de realitate trebuie să fii ca să aduci în discuție o astfel de măsură disperată, care ar limita masiv tranzacțiile bancare? Fără să își dea seama, născătorii acestei tâmpenii ar putea da o dublă lovitură, atât populației, cât și sistemului bancar. Cash-ul s-ar putea întoarce pe cai mari în buzunarele românului (ceea ce nu e tocmai o tragedie), dar anumite obiceiuri financiare ar urma să fie date peste cap. Cu alte cuvinte, niște disperați care ar face orice să mai stoarcă un ban la bugetul statului, pentru a-l transforma apoi în sinecuri și parandărăt, nu ar face altceva, prin această măsură, decât să dea peste cap un sistem de plată cât de cât funcțional. După semnalele de alarmă trase de economiști cu scaun la cap, probabil că ideea va fi abandonată, dar evadarea ei din puțul gândirii politicienilor arcului guvernamental ne sperie, pentru că am primit încă o mostră de neștiință și inconștiență.
Probabil că nici măcar un gâgă nu ar fi putut pune pe tarabă o asemenea idioțenie și te întrebi cum le-a putut trece prin minte așa ceva unor oameni care și-au asumat responsabilitatea scoaterii țării din impasul financiar. E încă o dovadă a faptului că urmează vremuri grele; nu neapărat pentru că deficitul e atât de greu de tămăduit, cât din cauză că la butoane se află niște inși care nu au cunoștințe elementare despre funcționarea economiei.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Prostia naste monștrii