Avem o veste proastă pentru cei ce au mestecat iluzia unui alt mod de a se face politică în România. Declarațiile reprezentanților partidelor care au participat la discuțiile cu noul președinte al României nu fac altceva decât să confirme continuarea prestațiilor publice ipocrite de până acum. Am auzit, din nou, aceleași povești grețoase despre interesul țării, despre cum nu sunt importante numele viitorilor miniștri, ci proiectele lor, despre cum toți sunt gata să se jertfească pentru propășirea neamului, ba chiar să se lase la vatra Opoziției, numai să îi meargă bine țărișoarei. În realitate, în spatele ușilor închise se fac deja cărțile pentru preluarea portofoliilor, se ascut săbiile orgoliilor, se pun condiții pentru obținerea unor avantaje de partid, se creionează trocuri de genul „Ia ministerul ăsta și dă-mi agenția aia!”.

Cred că nu a fost consultare la Cotroceni în care vreun politician să nu joace piesa asta de doi bani cu „Nu ne interesează funcții, vrem doar proiecte pentru dezvoltarea României!”. Politician nu te faci din obligație sau pasiune, tragi sfori și ungi balamale în partid cu scopul de a băga mâna în șerbetul puterii, așa că dezinteresul teatral față de sinecuri e doar un joc de scenă penibil, pe care niște șmecheroi ce vor să ajungă la butoane ni-l prezintă, doar, doar, ne-or păcăli. Îi cunoaștem de prea mult timp, le știm cumetriile de conjuctură și rupturile cauzate de neînțelegeri și orgolii. Chiar dacă azi s-au deghizat în măicuțe ce se căiesc de ochii lumii, recunoscând greșelile trecutului, știm că suntem în fața unei noi încercări de aburire.

Cele patru formațiuni intitulate conjunctural „pro-europene” încearcă să valorifice cât mai mult din zestrea lor electorală în negocierile cu președintele țării. Lor li se adaugă neafiliații, acei pleșcari ce au mirosit că-i rost de oarece avantaje și vor să își vândă cât mai scump votul din Parlament. Gigi Becali e o voce parlamentară pregnantă, iar acest lucru ne poate reda o imagine fidelă a stării clasei politice românești. Nu s-a schimbat nimic, partidele, oricât de pro-europene s-ar autointitula, visează tot la combinații, la posturi călduțe pentru clientelă și prietenari, la contracte și alte avantaje pe care ți le dă popasul la butoane. Năravurile sunt aceleași, poate s-au schimbat sacourile, frizurile și textele.