Cine a scuipat venin până duminică, nu are cum să reverse blândețe de luni încolo

Am pășit, de luni, în Săptămâna Mare, așa că am și auzit îndemnurile unora la abținere de la clevetiri și alte porniri răutăcioase. Nu poți să nu remarci din nou, acest contract pe perioadă determinată cu bunătatea, cu toleranța. Tacit, ni se propune să fim buni până de Paști, mă rog, hai, treacă de la noi, până în a treia zi, adică pe marțea viitoare. După care se poate dezlănțui potopul răutăților, cu o și mai mare presiune, că, deh, ne-am abținut o săptămână. Ceea ce n-am reușit să înțelegem (și aici e inclus și subsemnatul, că nu-i vreun sfânt necanonizat) este că domesticirea, toleranța, altruismul nu se contractează pe termen limitat, ideea e să te lași pătruns de ele în fiece zi. M-am uitat luni la știrile cu conținut de săgeți politice și mi-am dat seama că, prinși de microbul luptei de gherilă, bidiviii partidelor au ratat poza de început de Săptămână a Patimilor, acea ipostază în care ar fi trebuit să joace rolul smeriților de serviciu.

Le-am urmărit replicile tăioase și am ajuns la concluzia că e de preferat consecvența sinceră în polemica de mahala acelei sfieli teatrale pe care o adoptă unii, scrâșnind din dinți, clocind planuri de răzbunare ce vor fi puse în aplicare imediat ce se va stinge flacăra lumânării aprinse în noaptea de Înviere. Nu cred în îmblânzirea de formă, pe termen scurt, a cuiva, nu cred că un om va deveni cu adevărat mai bun, doar pentru că în această săptămână se va abține de la bârfe și uneltiri. Și-atunci, de ce să ne mai prefacem, de ce să îmbrăcăm înșelătoarele straie ale evlaviei sezoniere? Cine a scuipat venin până duminică, nu are cum să reverse blândețe de luni încolo; poate cel mult să ia o pauză ipocrită de la sălbăticia cotidiană.

Dacă jinduim la puțină primenire sufletească, să ne facem planuri pe termen lung, nicidecum să ne înfrățim cu smerenia până trecem puntea Sărbătorii de Paști. Contrar credinței unora, Divinitatea nu poate fi dusă cu preșul, nu poate fi amăgită cu o pauză de câteva zile de la răutățile și încrâncenările obișnuite. Măcar în această privință, măcar de această dată politicienii nu au mai fost ipocriți: au continuat să se taie, să se înjure și în intervalul în care mulți se înzorzonează cu tinichelele aparentei toleranțe.