Dacă știrea pe care am auzit-o ieri dimineață e adevărată (și nu văd de ce n-ar fi, postul public de radio e o sursă credibilă), aproximativ patru milioane de români apți de muncă nu au serviciu. Raportul mai arată că jumătate dintre ei spun că și-ar dori să lucreze, dar că digitalizarea platformelor prin intermediul cărora și-ar găsi un serviciu îi împiedică să facă acest lucru. Patru milioane de români înseamnă aproximativ un sfert din populația activă a țării. Ce fac acești oameni? Probabil patinează pe TikTok și alte rețele, înjurând statul, sistemul, soarta care nu le pun la dispoziție niște posturi de director cu mașină la scară și salariu baban. Păi nu ziceam că jumătate dintre ei stau prost la capitolul digitalizare? 

Ei, păi și digitalizarea asta e cu schepsis; nu trebuie să fii expert pentru a hălădui pe rețelele de socializare. Nici să știi să citești nu e musai, pentru că filmulețele sunt baza. Ele îți pot fi picurate în ochi, în urechi, iar de acolo pătrund în mentalitatea permeabilă nevoie mare. Paradoxal, România se confruntă cu o lipsă acută a forței de muncă, importând lucrători din țări asiatice. Sunt tot mai mulți cei care se plâng că nu găsesc oameni pe care să îi tocmească cu ziua pentru diverse munci în agricultură sau în gospodărie. 

Ca să nu mai vorbim de lipsa forței de muncă din construcții, HoReCa, zootehnie ș.a.m.d. Importantă e și mențiunea că sumele oferite pentru cei chemați să lucreze cu ziua nu sunt cele de pe vremuri, ofensatoare, ci unele decente, în unele cazuri, chiar generoase. În zonele rurale, banii sunt completați de mâncare, băutură și țigări. Cu toate acestea, trebuie să ai mare noroc pentru a găsi pe cineva să te ajute la diferite munci. Dacă veți fi atenți la anunțurile ce se aud în difuzoarele hypermarket-urilor, veți constata că și acolo se caută, permanent, forță de muncă.

Când te uiți la toată această nebunie a căutărilor, te întrebi unde s-au pitit cei patru milioane de apți necombatanți ce soilesc pe câmpiile pieței muncii românești. Undeva la umbra birtului, prunului, deplângându-și soarta crudă, afurisind astrele care nu s-au aliniat la momentul nașterii lor, astfel încât să fi venit pe lume într-un neam de șeici ori de petroliști texani. Sau, măcar într-o familie de politicieni români.