Și cei care „dă” note trebuie „ievaluați”

A devenit un fel de modă în România să faci orice pentru a te afla în treabă, ocolind cu grație ceea ce contează cu adevărat. Probabil că ați auzit despre acele chestionare pe care ar trebui să le completeze elevii, pentru a-și evalua profesorii. Societatea românească e departe de acel nivel al maturității care ar putea genera o evaluare corectă, neinfluențată de păreri subiective și dorințe mărunte de răzbunare. Că există cadre didactice slab pregătite, fără harul pe care ar trebui să îl aibă un dascăl, e clar. 

Dar ce te faci când un profesor bine pregătit, poate ceva mai exigent, e evaluat de niște elevi care nu au chef să învețe și care cred că au apucat pâinea și cuțitul când s-au așezat în fața fișei de evaluare? Am auzit recent un sondaj realizat printre elevi, la un liceu de elită din țară și la unul de la periferie. Culmea, la școala considerată unitate de învățământ etalon, răspunsurile păreau a fi slobozite din fundul galeriei. „Păi dacă ei ne dă note, noi de ce să nu le dăm?”, se întreba unul dintre cei intervievați, important nevoie mare, cu satisfacția frustratului care se crede împărat. 

Chiar așa: cei care „dă” note nu „poate” fi și ei evaluați de cei ce „ia” note? Nimic de zis, niște observații pertinente, de bun simț, legate de activitatea cadrelor didactice sunt binevenite, dar când fișa de evaluare se transformă într-o măciucă pe care unii vor să o folosească pentru a-și răzbuna neputințele, ajungem într-o situație fără ieșire. E „cool” să echilibrăm lucrurile, să rumegăm ciunga egalității și a deschiderii, doar că prea multă egalitate și deschidere ar putea dăuna unui parcurs firesc al lucrurilor. Știm în ce societate trăim și gândiți-vă că mamița ori tătuțul, supărați că cel mic a luat notă șchiopătândă, ar putea vedea într-o fișă de evaluare arma perfectă a unei plăți cu aceeași monedă. Răsturnarea ierarhiilor nu a dus niciodată la progres, ci doar la haos. E greșit să-i pui în aceeași oală pe toți dascălii, e incorect să-i consideri pe toți elevii oportuniști, de aceea aceste demersuri vagi pot genera frustrări și, mai grav, o ineficiență în sistemul de învățământ. Trecerea de la „măria sa cadrul didactic”, la „măria sa elevul” e o inversare păguboasă. Criticăm vremurile când dascălii pălmuiau elevii, dar nu suntem la fel de vehemenți în a condamna inversul situației.