E oficial: dracul ne va fi nănaș

Nu se mai păstrează nicio aparență: tot mai multe glăscioare oficiale anunță că, după alegerile prezidențiale, se vor prăvăli asupra noastră biruri al căror ascuțiș va fi frecat pe piatra disperării. De la taxa pe stâlp, până la noi taxe și apoi impozite mărite, economia românească va resimți zbaterile iraționale ale unor salvatori pârâți, pentru care singura eficientizare este strângerea lațului pe grumazul contribuabilului. Carevasăzică, nu doar nouă, destinatarii politicilor neputincioase, ni se pare că vin vremuri grele, urgia e confirmată de politicieni de la cel mai înalt nivel până în eșaloanele secundare. Tâmpeniile cu care ne amenință impotenții profesional sunt dublate de un populism, pe cât de ridicol, pe atât de aplaudat de prostovanii care cred în haiducia guvernamentală. Măsuri precum supraimpozitarea așa-ziselor imobile sau automobile de lux nu sunt altceva decât manifestarea penibilă a unui habarnism economic pe care veleitarii proptiți în funcții publice încearcă să îl mascheze prin trâmbițate măsuri populiste ce vor să satisfacă setea de sânge a unei părți a norodului. Aberații precum taxa pe stâlp, creșterea accizelor sau înmulțirea altor biruri, în contextul actual, vor produce efecte negative în lanț, efecte ce vor fi resimțite de fiecare dintre noi.

Cizma pusă pe grumazul antreprenorului înseamnă mai mulți șomeri în cârca statului, carburanții mai scumpi se traduc prin prețuri majorate la toate produsele, în fine, o ștrangulare a activității firmelor echivalează cu o stare de nemulțumire în întreaga societate. Boii care nu înțeleg că relaxarea fiscală și adevărata combatere a evaziunii (nu simulacrele aruncate pe piață de ochii lumii) riscă să ducă în gard carul numit România, făcându-l țăndări. Nu e pentru prima oară când se încearcă salvarea economiei doar prin tăieri și restructurări, deci, nu va fi pentru prima oară când vom constata că această rețetă este necâștigătoare. Se dorește eliminarea risipei bugetare? Atunci să se umble la posturile cheie în care trândăvesc clienții politici, la cheltuielile nejustificate ale răsfățaților sistemului, nu la câțiva funcționari, la coli de scris ori hârtie igienică. Strădaniile trâmbițate privind eficientizarea aparatului bugetar sunt tot un fel de supraimpozitare a marilor averi, adică praf în ochii credulilor care au impresia că tăierea robinetului din curtea „ciocoilor” va aduce bunăstarea poporului. Despre jaful din pandemie și de după, nu se pomenește nimic: băieții și-au făcut plinul, fraierii care muncesc rămân să plătească oalele sparte.