S-a reuşit, în decurs de puţine generaţii, să se distrugă cam toate abilităţile românului (şi nu doar ale lui) de a supravieţui singur, fără ajutor de la Sistem. În copilărie, noi, care eram  vorba aia orăşeni, ştiam să facem singuri focul cu lemne, asta pentru a ne da mari şi pentru că eram hoinari din fire, şi ne plăceau evadările în natură. Nu că mă laud, dar cred că generaţia aia a tinerilor din anii 80-'90 a fost ultima care ştia să repare singură o pereche de pantofi sau ghete, să facă obiecte din metal cu minimul de scule ("că cu unelte bune oricine e meşter"), să strângă din dinţi la greu, să nu facă pe ofensata din orice rahat şi în general să se mulţumească cu puţin. Şi mă refer aici la orăşeni. Cei de la ţară ne surclasau lejer. Ştiau să găsească mâncare în pădure (ciuperci, alune, zmeură), puteau să taie un animal pentru a-l face mâncare, să lucreze pământul, să-l planteze şi să recolteze, să creasca păsări, vite şi porci. Plus că şi noi şi ei, beam apă de oriunde se putea bea apă, fără a ne face mari probleme dacă este plată ori cu bacterii. Da, ştiu, lumea a evoluat iar dacă tu vrei să trăieşti în evul mediu n-ai decât.

Da, s-a evoluat. A venit ofensiva consumului de dragul consumului şi a comodităţii ca boală. Iar specia umană "civilizată" şi-a pierdut tocmai abilităţile necesare pentru a supravieţui ca specie. Îmbuibarea, super-confortul, digitalizarea exagerată, dependenţele de orice şi mai ales valul de mode ciudate au făcut din noi nişte clienţi siguri la pierzanie în caz de ceva grav. A fost disperare maximă când a căzut ChatGPT. Asta înseamnă că până şi la gândit suntem dependenţi de chestii exterioare. Uneori mai cade facebook-ul. Iar isterie, iar vai că ce ne facem, deşi în principiu, nu contează chestia asta. Când cade netul e deja urgenţă naţională. Când se ia curentul, totul e paralizat. Dar când ţi se ia apa? Dar gazul? Dar când nu vei avea NIMIC din ce ţi se oferă acum pentru siguranţa îmbuibării şi supunerea în caz de ceva?
Ce te faci în caz de dezastru, cataclism sau un mic blackout? De unde îţi mai umpli portbajajul cu mâncare? Cui mai comanzi la curier? Cum e să mergi pe jos şi să vorbeşti direct cu omul, nu via aplicaţii? Cu ce maşini sau trotinete te dai, ce faci cu cardul ăla? Cum te vei simţi când vei avea canci "climă" şi vei da cu nasul de diferenţele frig-cald?
Cum te orienzezi în teren fără aplicaţii? Cât rezişti să umbli pe jos când maşina "necesitate" va fi doar o chestie inutilă iar să chemi un ride-share e imposibil că nu mai ai cum? Cum te vei descura fără apă plată, sucuri sau energizante? Mai ştii să speli rufe cu mâna? Şi cât ai da din tine şi ce ai face ca să primeşti înapoi toate condiţiile "civilizate" de viaţă, care te-au făcut dependent de ele? Cât de ieftin te-ai vinde ofertantului?
Hai să ne amintim că acum 40 de ani puteam trăi liniştiţi şi socitatea nu intra în colaps fără chestiile "evoluate". Nu aveam net sau mobil sau curse low cost. Mâncam mai puţine produse şi de cateva ori mai puţin cantitativ. Improvizam orice ca să ne încălzim în casele fără clădură. Mergeam pe jos. Făceam coteţe şi şoproane din deşeuri. Ba chiar, revoltător, beam apă de la robinet sau din fântăni de la amrginea drumului. Aveam grădini în care cultivam legume şi pomi fructiferi cu fructe. Le-am înlkocuit cu seaca curte pavată şi cu locul de grătare.   
Un anic profesor mi-a mărturisit ceva ce m-a şocat. A fost într-o tură cu elevii săi, pe jos, prin oraş, iar ei, după primul kilometru, "dom profesor nu mai putem". Ce şanse au ei dacă le iei de sub nas tot ce au acum? Nule.
Ei vedeţi,d e aia în caz de ceva dezastre naturale sau artificiale, vom fi praf şi fără şanse de la atâta confort şi îmbuibare. Sau vom deveni sclavi perfecţi ai celor care ne vor condiţiona existenţa de oferirea fericirii de a avea de toate în schimbul libertăţii.