Este amuzant cum un eveniment normal din viaţa copiilor-tinerilor ca începerea şcolii, a devenit mare subiect de ştiri. Culmea, în România analfabetismului aflat în nivel mediu de dezvoltare (cum spunea şi tovul Ceauşescu despre România). Culmea, în ţara în care facultatea a devenit obligatorie şi intri în ea, în majoritatea "intrărilor", fluierând, ieşind cam tot aşa. Şi nus e poate să nu îţi aminteşti de vremurile care, deşi rele-sărace, erau mult mai normale în alte privinţe, iar începutul anului şcolar trecea, aşa cum era normal, cu mai puţină isterie. În presă? Hai 2-3 poze de la ceva şcoli, un interviu cu şeful inspectoratului şcolar sau cu un director de şcoală undeva într-un colţ de ziar, fără poză. Şi salut calu', viaţa merge înainte, o zi trece uşor. 
Chiar mă întreb cum puteam noi începe şcoala aia fără ca să apărem la teve sau în gazetă, fără ca să ne ureze toţi politicienii, primarii, inspectorii şcolari judeţeni şi alţi urători cărora le scriu PR-ii ce să spună, fără ca chestia asta să nu umple televiziunile, siteurile de ştiri şi publicaţiile câte or mai fi?  

Despre şcoala de atunci se vorbeşte ori cu nostalgie exagerată, ori cu un sentiment de horror de zici că cine ştie ce sistem concentraţionar era. "Se făcea carte" se spune. Se făcea? Da. La greu. În aşa fel sau hal încât şi acum urăsc tot ce ţine de matematici sau chimii sau economie politică. Sau "ascultatul" ăla unde,d acă o luai pe lângă, sărea profu' şi spunea "aşa am dictat EU?" (am păţit asta şi în facultă, dar eram mai mari).Sau lucrărid e control, teze, teme pentru vacanţă ori alte emtode de a îţi face capul praf. Bullyingul era la ordinea zilei, de la dascăl la şmecherul clasei. La fel şi bătaia,d ar nimeni nus  eplângea, că şcoala te învăţa şi să strângi din dinţi, şi să te baţi. 
Proefsorul era autoritatea supremă şi nu era, ca acum, prins a mijloc (voluntar, că el a ales să fie aşa, cî în afarăd e parale nu a protestat pentru altceva) între tupeul elevilor şi tupeul părinţilor elevilor. Nu exista "de ce i-ai dat nota aia". A dat nota aia şi pa. Acât despre disciplină, eram şi noi demenţi şi comiteam chestii, dar când apărea proful, nu mai mişca nimeni. Plus că, spre deosebire de ce avema cum pe piaţă, eram mult mai culţi, mai citiţi, mai informaţi. Înjuram şi noi, dar nu eram veşnic şi beste tot cu "koae" (băieţii) şi băga-mi-aş p***a" (fetele) şi cine nu crede că e aşa, săs e dea cu autobuzul sau să stea in faţa Colegiului Naţional al Vieţii ori Grupului Şcolar Superb într-o pauză. 

Mă mai întreb cum de puteam face şcoala la noi în cartier, nu în celălalt capăt al oraşului, doar pentru că super-părinţii au impresii că se trag din cine ştie ce dinastie nobiliară care nu vrea să se amestece cu plebea ignorantă şi ca să încurce ei traficul de două ori pe zi ca să-şi ia juniorii de la şcoala dă fiţă la care" eu consider" şi au aranjat-o cu viza de flotant, pentră căs e poate şi nu în ultimulr ând ca să arate mamăc e maşină au ei. A, că programa e tot aia la toate şcolile nu contează la cuntura dumenalor.

Era aşa de groaznic lşla ăcoala aia "veche" de puteam sta alea 4-5-6 ore, zi sau seară, fără mobil şi fără să sune mami din 10 în 10 minute căc e mai facem, puteam bea apă de la ţâşnitoarea din hol de la intrarea la budă sau din curtea şcolii, nu din sticla dedicată de zici că pleci pe munte nu la ore, cum puteam mânca un modest sandviş cu ce ne-o fi pus mama acolo fără a o arde pe la fastfood sau cafenea.

Da ştiu eram înapoiaţi, altele erau vremurile, acum lumea a progresat, nu pai poate trage un pârţ decât de la volanul maşinii şi live pe facebook.

Apropo, dragi părinţi plimbăreţi de copii la super-şcoli, să vă spun un secret. O conspiraţie. Nimănui nu îi va păsa peste 15 ani unde a făcut şi cu ce medie a terminat şcoala puiumamii sau micaprinţesă cu prenume internaţional. La angajare sunt şi vor fi interesaţi de ce ştie să facă, nu dacă a făcut şcoala la Regina Maria, la Super Iorga sau dimpotrivă, în Turnişor sau Guşteriţa.