Dresură cu manele, ca la Bucureşti

I se spune "shaming", tradus pe româneşte ar suna "a face de ruşine". Şi este una din procedurile de reeducare a maturilor, în era activismului cu orice preţ. Şi una din procedurile de a te reduce la tăcere, dacă ai cumva îndrăzneala să exprimi o opinie neconformă liniei din ce în ce mai impuse. Rezultatul urmărit este ca tu să te jenezi, să te temi, să nu o mai comiţi, să regreţi şi să faci contrariul, ca să ai linişte şi să arăţi că a fost doar o scăpare din partea ta şi că tu de fapt eşti supus, cuminte, educat şi reeducat.  
De exemplu, se dă un turneu al unei trupe de succes, care, pe lângă muzică, mai face şi politică, deseori mai insistent decât muzică. Turneul are în traseu şi sălbatica România, stat nici măcar bananier (că nu permite clima deşi e ful de banane), cu o populaţie ne(re)educată, ne political-correcntess-ă, care are chiar tupeul de a mânca porc, vită, pasăre şi orice e emisii de carbon şi care consideră că gândacii trebuie stârpiţi, nu parte din meniu. Ca să te pui bine cu ei, o arzi (cum am mai scris), pe ingrediente locale, că aşa fac civilizaţii când dau nas în nas cu indigenii. Înţelegeţi, adică mergi în India, aduci unul din ăia care cântă cu fluierul la cobre, dacă mergi în Finlanda aduci un lapon care să cânte din os de ren desapre cât şi cum i-e de frig şi tot aşa. Mai ales că turneul lui Coldplay, nefiind suficient să ofere doar muzică, a băgat şi propagandă la greu. Unul dintre elementele propagandistice era "diversitatea". Şi s-a gândit stafful de la Coldplay că cel mai aşa, de a atinge românul la corazonul lui de barbar de tiran, este să pună alături de ei un star marginalizat oficial (din cauză de "reisism", normal!), "divers" adică de etnie romă (interesant este că ei între ei nu-şi spun romi, poate ne explică vreun gardian al exprimării de ce e chestia asta) dar cu succes  virtual (adică avea vizualizări pe YouTube şi cică şi pe TikTok) pentru ca publicul din ţara asta necivilizată şi marginală, public care îşi permite, apropo, să spargă 250 de euro pe bilet, să dea în delir, ca maghiarii în 1987 când Freddie Mercury cânta, alături de Queen, "Tavaszi szél vizet áraszt" (dar atunci erau alte vremuri, normale şi adevărate muzical vorbind). Aşa că l-au găsit pe acel Babasha, despre care sincer nu se prea ştia în mainstream. Care cânta un gen foarte marginal şi foarte discriminat, manelele. Evident că plătitorii de 250 de euroi pentru a vedea Coldplay au reacţionat ca atare. Au fluierat, huiduit, o reacţie NORMALĂ pentru o asemenea "surpriză". 

Apoi a început campania de shaming. Pentru ca să se agraveze situaţia, s-a politizat totul. Secţia Propagandă şi-a activat megafoanele, iar o simplă atitudine NORMALĂ la un eveniment public (da, e NORMAL să huidui, asta e) a devenit ca în odioşii ani '50 ai dictaturii comuniste, o chestie cu bătaie lungă. RASISM! Plus de asta, nu se cade să huidui o formaţie care a venit blindată de lozinci ale Lumii Noi, cu tot ce are ea, de la "diversitate" la emisii de codoi şi invers. 
În mod normal, la gafa aceasta astronomică de a băga manele la un concert de ziceţi voi că e rock dar eu mă îndoiesc, organizatorii ar fi trebuit să vină cu scuze şi ar fi adaptat "diversitatea" aia la ceva mai apropiat muzicii de calitate, aducă NU manele. 
DAR NU!
Băieţii de la Coldplay au repetat ACELAŞI lucru ca data trecută, cu un bonus de mesaj machisto-patetic, cu aceleaşi manelisme ale aceluiaşi interpret. Asta aşa, ca să se prindă spectatorii cine e jupânul şi cine decide pe banii lor. Şi, surpriză, spectatorii au aplaudat. Au fost încântaţi. De ce? De la shaming. Nu mai doreau să fie "rasişti". Dresura a funcţionat. Cu manele, la Bucureşti.