Scribul de marţi: Limba română nu e interesată de vorbele tuturor

De ce să iei măsuri împotriva evidenţei?

Câte o tâmpenie uitată (dar arhivată) între evidenţele cotidiene, reamintită săptămânal sub formă de zvonistică "pură", lunar se redistribuie şi o dată într-un an se reactualizează. Practic, se socializează tâmpenia în 365 de ipostaze. E desăvârşită, haotică, autoritară, conjuncturală, evident repetitivă şi, totuşi, obstinantă. Ca o investiţie în sinele ratat la a doua întâlnire cu propria-i dublură. Parcă se întâmplă o demonstraţie obosită de prejudecăţi în echilibrul precar al pasiunilor ascunse printre evidenţele tentativelor de democratizare a tâmpeniei.

De îndată ce şi-a pierdut aripile sau logica zborului în unghiul ascuţit al stolului, corpul nostru a devenit o absenţă mai evidentă decât tăcerea primordială care ne bântuie starea de imponderabilitate indusă, dar nesesizată. Prea evidentă, nici nu poate fi vorba de o opţiune. Vine şi întrebarea cu evidenţă disimulată: imediat după ce ne-am descebăluit că nu suntem rudele primatelor, am luat calea absenţei, pentru încă, alte milenii nepersonalizate? Sau, doar le-am înlocuit-sau incubat-obiceiurile?

Readaptaţi moralei fibroase, în funcţie de fusul ideologic, repetăm, câteodată protestăm şi ne defectăm trecutul, fie el deficitar sau chiar tâmpit. Depinde cum am fost înmatriculaţi în registrul trecutului strategic.

*

Nu e cazul să decantăm nenumăratele ipostaze ale tâmpeniei. Nici nu e cazul să ne "desăvârşim" prin temperarea apăsărilor morale, uneori inestetice, dar nici temporalizarea, genetică, a inconsecvenţei, nu poate fi un sinonim temeinic. Nici nu ne adapă pe sub buza inferioară a logicii. Nici nu ne secătuieşte. O veşnică tâmpenie în care ne-am predat şi ne-am pierdut cu firea, între evidenţele disimulate, e aceeaşi oază din acelaşi pustiu configurat.

Apoi, mai urmează o tâmpenie. A se observa că nu destăinuim "povestea" prostiei, care este o rudă îndepărtată, scoasă din testamentul tâmpeniei. Fireşte, tot câte o nouă tâmpenie se configurează, apoi se convine şi o lăsăm să se multiplice în temeiul unui contract iluzoriu şi ilizibil cu noi şi ce-o mai fi în locul rămas liber.

Tâmpenia este fertilă, dar nu se multiplică prin fecundarea prostiei. Ar fi doar (încă) un pleonasm biologic…