HARUL ANCUȚEI  –  copilul spiritual al Ancăi Lupu

Această toamnă târzie a anului 2023 a venit pentru Anca Lupu, această Ancuță cu har, la o jumătate de secol de existență, cu o enormă realizare: cartea de debut, HARUL ANCUȚEI, în poezia sibiană și nu numai. Titlul ales este, desigur, o trimitere la nuvela lui Mihail Sadoveanu, Hanul Ancuței. Dar prenumele ANCA (ANKA) vine din vechime, din cultura persană și reprezintă o pasăre legendară ce-și face cuib în paradisul celest, neatins de muritori și care, ca și pasărea mitologică, are harul de a se naște din propria cenușă! Poate că și autoarea acestui prim volum, după arderea benevolă pe rugul poeziei, se va renaște cum pasărea Phönix din nou și din nou cu alte volume de versuri. Cartea de față nu-i altceva decât plăsmuiri sufletești trecute prin ecluza inimii și a creierului, ca o renaștere în spirit și infinit.

Mărturisesc că am fost plăcut impresionat de reușita Ancăi de a scoate la lumina tiparului trăiri, multe autentice, unele cunoscute, altele tăinuite de-a lungul anilor, multe creații venind din copilăria petrecută la casa bunicilor din Miercurea Sibiului, altele din experiența de viață trăită până acum. Anca Lupu, odată cu apariția acestui volum are conștiința că steaua ei a răsărit, o stea pe cerul splendorii poetice, dumnezeirii și, de ce nu, a dăinuirii în timp prin cărțile ce le va lăsa. Destinul ei e unul al devenirii ființiale sub amenințarea timpului trecător oscilând între efemer și transfigurare în etern. Acest volum de versuri nu-i decât copilul spiritual din inima ei, născut din lirismul îngeresc și sufletesc venit din înaltul răsturnat în sângele ei. Mă bucur și chiar i-am călăuzit pașii spre templul poeziei adevărate, că a reușit și nu a îmbrățișat stereotipurile vremii noastre de a se pune în slujba atâtor chemări la modă, devenind feministă, pacifistă, activistă, pro sau contra la poruncă și câte le vedem zilnic! De aceea poemele ei nu sunt altceva decât aerul respirat între două bătăi de inimă, pasul desculț prin ograda și grădina bunicilor, mersul pe apa unui Iordan sufletesc, sau zbor deasupra rânduielilor lumești trecătoare.

Creațiile Ancăi Lupu nu sunt niște creații facile, cum par la prima vedere, ele sunt îndelung chibzuite și prelucrate, având un orfism cu respirație caldă, vindecătoare, într-o gamă cuprinzătoare și care lasă pe cititor să descopere intimitatea lăuntricității sale, lucruri de inimă cum ar fi nostalgia, regretul, tristețea, bucuria, iubirea și neiubirea, compasiunea… Lipsește totuși ura, de care nu e capabilă sub nici un chip.

Acum, când facilitatea virtualului îi fac pe mulți să uite de adevărata menire pe acest pământ, de travaliul ce se impune pentru a descoperi, a crea și a pune în lumină valori neperisabile în această viață scurtă și trecătoare, autoarea acestor poezii minunate ne face să înțelegem că realitatea zilelor noastre  poate fi și altfel. Pentru că ce-i creatorul dacă nu lacrima neostoită scursă de sub pleoapa destinului fiecăruia dintre noi, niște cărbuni, niciodată stinși definitiv sub cenușa timpului, ce așteaptă un vânt prielnic favorabil care să-i aprindă. Anca Lupu nu a lăsat raza chatartică din lumina cuvântului să treacă pe lângă ea, conștientă că numai odată în viață ți se întâmplă și a profitat la momentul oportun din plin. Dovadă e această carte ca o comoară ce o va face să nu mai fie singură tot restul vieții.

În aceste circumstanțe poeziile Ancăi Lupu sunt niște sinteze păstrate în cutele sufletului și ale inimii, cu frica să nu rănească pe cineva drag, purtând pecetea unor trăiri interioare adânci și puternice, cu un amplu rafinament psihologic dintr-o sinteză ce fulgeră mirare în dantelării meșteșugite, ce se înșurubează pe axul unor coloane astrale date de destin. Fiecare literă, fiecare cuvânt și fiecare poem sunt picuri de lumină din pană de înger, șlefuiți și căliți în flăcările unei iubiri pure.

În această primăvară, în care întreaga lume pare a fi prinsă și împinsă în flăcările unui război nedorit de nimeni, cortina de tăceri a fost îndepărtată, sihastra așteptare de a arăta lumii ce poate prin acest volum de debut literar a devenit bucurie și certitudine, convertire a suferinței metafizice în extaz sufletesc, prins într-o ardent apetență de viață și de iubire. De aici încolo nu mai are cale de întoarcere, va trebui să ardă benevol pe rugul poeziei, până ce cuvintele vor căpăta aure, sensuri și forme pline de miresmele unor clipe eterne.

Cu această carte de debut Anca Lupu s-a născut a doua oară , acum în spirit și a primit aripi de cântec ce o propulsează spre înalturi cu roade de lumină, frumos și iubire.