O preţioasă selecţie de interviuri ordonate în două volume fascinante

„FASCINAŢIA ARTEI” şi „FASCINAŢIA ADEVĂRULUI” sunt titlurile a două opuri de interviuri publicate recent la Editura Limes de universitara Anca Sîrghie, ambele având subtitlul „Dialoguri româno-americane”. Realizată ca un proiect editorial bine structurat, colecţia impresionează, înainte de orice, prin puterea dovedită a autoarei de înţelegere a unei realităţi greu de cuprins, care se cere descoperită treptat, fără grabă, sub multiple aspecte (unele surprinzătoare) în care se manifestă. Fără îndoială, aceste interviuri pot fi savurate şi ca o simplă tabletă de realitate socială, culturală şi istorică, extinsă pe o perioadă de aproape un veac, prin ochii unui observator lucid şi inteligent.
Specie modernă atractivă, interviul, situat la graniţa dintre literatură şi jurnalism, a devenit o vedetă între rubricile publicistice. Constituind atât o tehnică de colectare a informaţiei, cât şi un gen independent care necesită modalităţi specifice de realizare, interviul reprezintă, nu în ultimul rând, un instrument sociologic de cercetare ştiinţifică. În prezent, se distinge printr-o mare diversitate de expresie, metode, procedee şi forme, însuşiri care îi conferă o însemnătate aparte.
Antrenarea în dialog a unor persoane solicitate să-şi dezvăluie biografia, credinţa şi idealurile, simpatiile şi antipatiile, preocupările şi proiectele de viitor, implică un demers laborios şi nu ferit de dificultăţi pentru atingerea succesului. Adevărata izbândă este confirmată incontestabil în momentul în care interviurile reuşite sunt oferite conştiinţei publice între coperţile unei cărţi. Este ceea ce reprezintă editarea celor două volume.
Conştientă că interviul este nu doar o formă prin care oameni de o oarecare recunoaştere locală, naţională sau internaţională acceptă să se destăinuiască publicului, ci şi o privire generală personală asupra lumii înconjurătoare, Anca Sîrghie mărturiseşte de la început: „Spectacolul lumii pe meridianele românismului american m-a atras în ultimul aproape un sfert de secol, de când oameni apropiaţi sufletului meu au dorit să-şi încerce norocul, unul oferit de loteria vizelor, şi au trecut Atlanticul spre o Americă unde ei sperau să găsească tot ce visul le spunea că poate exista pe lumea pământească (…) O idee-axă a dialogului cu diasporenii a fost păstrarea limbii române în procesul îndepărtării geografice de ţară”.
Aşa cum era de aşteptat, convorbirile n-au gravitat doar în jurul celor enunţate. Bună cunoscătoare a tehnicii interviului şi scriitoare cu strălucite însuşiri, autoarea a avut mereu în faţă dificultăţile speciei (alegerea persoanei intervievate, stabilirea unei stări de comunitate sufletească şi de amplă înţelegere, a unei ambianţe specifice ş.a.). Reuşeşte să depăşească aceste dificultăţi, astfel că pericolul monotoniei şi al sclerozării datorate problemei centrale urmărite, amintită anterior, sunt evitate cu inteligenţă. Digresiunea, spontaneitatea, provocarea abilă sunt stimulate cu discreţie, făcând ca polivalenţa răspunsurilor să fie captivantă. Trebuie menţionat că autoarea apelează la cele mai uzuale modalităţi de intervievare: „Faţă în faţă” (cea care consumă cele mai multe resurse) şi „Prin telefon” (cea mai rapidă şi practică).
Precedat de o prefaţă pe care Anca Sîrghie şi-o intitulează „Prin labirintul diasporei române din America”, volumul „Fascinaţia artei” îi adună laolaltă în paginile sale pe Preotul Remus Grama (Cleveland, Ohio), Alexandra Iulia Stoenescu (New York), Costel Busuioc, Cătălina Antonia Stoenescu-Sidea (Chicago), Preotul profesor Theodor Damian (New York), Ana Blandiana, Silvia Macrea, Alina Diaconu (Argentina), Petru Popescu (California), Simona Laiu (Hawaii), Cristina Bejan (Denver, Colorado). Penultima secţiune a volumului include un interviu luat autoarei de Victor Neghină. În fine, cartea se încheie cu interviul consemnat de Sebastian Doreanu (Denver, Colorado), având-o ca interlocutoare pe Anca Sîrghie, sugestiv intitulat „Ecouri ale dialogului diasporei cu ţara: despre cărţi, reviste şi româno-americani…”.
„Fascinaţia adevărului” debutează cu prefaţa „Misionarism cultural”, semnată de Mircea Petean. În continuare, autoarea cheamă succesiv la taifas pe Constantina Diţă (Denver, Colorado), Wladimir Paskievici (Montreal), Ruxandra Didi Alexe (Detroit, Michigan), Ingrid Popa Fotino (Denver, Colorado), Cătălin Radu Dancu (Consul General al României la New York), Dumitru Răchitan (Hamilton), Carmen Podgorean (Ambasadorul României la Buenos Aires), ştefan Stoenescu (New York), Elena Vasiliu (Denver, Colorado), Mircea Fotino (Denver, Colorado), Nicholas Dima (Arizona, US), Gheorghe Popa, Cornel Căzilă (Denver, Colorado), Lavinia Ball (Denver, Colorado), Anca Matei (Windsor, Canada), Camelia (Chindriş) Kantor (Happy Valley, Pennsylvania), Sebastian Doreanu (Denver, Colorado), Daniela Pănăzan. Volumul mai include un interviu al lui Mircea Petean, având-o ca interlocutoare pe Silvia Popescu şi, la final, interviul acordat de Anca Sîrghie lui Victor Neghină, despre „America visului românesc”.
În fine, cred că merită relevate câteva consideraţii privind interviurile realizate de autoare, aprecieri proprii care argumentează valoarea mărturiilor reţinute în cele două tomuri. Aceste dialoguri constituie nu numai reale depozite de informaţie inedită, ci şi mijloace de vehiculare a unor idei şi experienţe, prezentând şi indiscutabile calităţi literare. Autoarea consolidează teza potrivit căreia cheia interviului este întrebarea, convinsă de faptul că în majoritatea cazurilor calitatea întrebărilor determină calitatea răspunsurilor. Conţinutul interviurilor trădează împrejurarea că întrebările (atât primele, cât şi cele esenţiale) respectă cerinţa de a fi pregătite din timp.  Măiestria  Ancăi Sîrghie se evidenţiază în supleţea cu care se orientează de la caz la caz, după cum impune personalitatea interlocutorului, precum şi în folosirea unor anumite proceduri cu scopul de a induce intervievatului confortul de a vorbi fără constrângeri. De asemenea, trebuie remarcat că, stăpânind bine tehnicile interviului, Anca Sîrghie probează că această „conversaţie organizată” nu este o situaţie „închisă” de comunicare, astfel încât dacă apar detalii spectaculoase sau piste de discuţie interesante, nimic nu îl împiedică pe interviator să urmeze acel fir.
Prezentul eseu se constituie şi ca un onest îndemn la citirea preţioaselor cărţi înglobând mărturii care, adunate şi dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, ştiinţifică şi documentară, de netăgăduit.

Dorin Nădrău (Michigan S.U.A.)