Ca orice lege făcută pe genunchi, și cea care plafonează plățile în numerar a generat răzgândeli ale politicienilor șmecheri și totodată habarniști. Brusc, liberalii și-au dat seama că acea măsură are componente defecte, cu toate că ministrul Finanțelor e de-al lor. Social-democrații joacă, la rândul lor, rolul uimiților și al neprihăniților, probabil un joc politic menit să-i pună într-o lumină proastă pe partenerii lor de guvernare. Și unii, și ceilalți nu fac altceva decât să încerce să fructifice orice prilej pentru a-și îmbunătăți imaginea. Îndărătul acestor jocuri de glezne cu încărcătură electorală, tronează o realitate de neclintit. Potrivit statisticilor, 40% dintre români nu au card, existând o mulțime de sate unde nu sunt bancomate. Într-o astfel de țară, guvernanții vor să limiteze plata cu numerar. Cei 40 % care nu au card au, în schimb, buletin. Și votează. De aceea politicienii vor să îndulcească un pic aberația asta cu plățile preponderent online. Argumentul tâmp al acestei măsuri de limitare a plăților făcute cu bancnote ținute între degete este combaterea evaziunii. Doar că evaziunea nu o fac țăranii care vând trei porci, își cumpără o remorcă sau un frigider. Și chiar dacă ar fi așa, e incorect să bulversezi o țară întreagă pentru că nu ești în stare să lupți cu adevărata evaziune; nu ești în stare sau poate nici nu vrei. Tâmpenia asta e la fel de productivă cum va fi Ordonanța ce limitează cheltuielile bugetare în ultimele două luni. Restrângerea plăților în numerar va salva economia la fel cum o va face interdicția de a cumpăra câteva pixuri și agende la primării și alte instituții publice. În fine, ca să fie tortul otrăvit complet, am auzit altă mostră de cinism: cică băncile, în mărinimia lor, nu vor majora comisioanele pentru plățile în numerar. Ar trebui să lăcrimăm de emoție, nu? Cât tupeu să ai să trâmbițezi o astfel de teză, în condițiile în care majoritatea instituțiilor bancare din România își cocoșează clienții cu o droaie de comisioane? Toată această bulibășeală e un mix de falsuri, de teme artificiale care sunt exploatate de politicieni strict în scopul lor și al stăpânilor care-i întorc cu cheița. Victimele directe, cetățenii români, înghit încă o porție consistentă de dispreț statal, frustrările fiind o reacție adversă imediată. Numai că frustrările personale nu declanșează revoltă publică, ci doar acțiuni autodistructive.