Ce s-a întâmplat? S-a răcit apa mării pe litoralul românesc? Nu se poate! Păi, cum e cu încălzirea globală? Aaa, nu e? O știre azvârlită miercuri către public ne înștiința cu privire la nemulțumirile hotelierilor de pe litoralul românesc, supărați pe scăderea numărului turiștilor care ar fi trebuit să tragă la stabilimentele lor. E aberant să te revolți împotriva unui fenomen natural, cum e răcirea apei mării. Vor să se încălzească apa, ca să vină mai mulți turiști? Să sufle în ea sau să bage termoplonjonul pentru a-i crește temperatura. În loc să se supere pe natură ca văcarul pe sat, hotelierii ar face bine să își alinieze pretențiile la raportul corect tarif-calitate. Nu de alta, dar practică niște „scoruri” care concurează cu cele din Grecia, Italia ori Spania, țări ale căror maluri sunt scăldate de mări mai blânde, mai limpezi și mai calde. Marea Neagră e o mare păcătoasă, având tot ceea ce nu își dorește un turist aflat în concediu pe litoralul românesc: curenți puternici, goange, alge, valuri și temperaturi scăzute (adăugați și alți factori precum plaje înghesuite, mizerie, melteni și veți avea imaginea unei situații dezagreabile). Se poate întâmpla ca într-o săptămână de stat pe litoralul românesc să ai ghinionul să prinzi patru zile de steag roșu arborat se salvamari pentru că a fost furtună în larg, marea e agitată și sunt curenți. Asta înseamnă că ai putea sta la plajă la peste 30 de grade Celsius, dar nu te poți răcori în apă. O astfel de situație (destul de des întâlnită la noi) îți transformă concediul mult-așteptat într-un eșec. Frustrarea ia proporții în momentul în care conștientizezi că ai plătit un purcoi de bani pentru o cazare în condiții nu tocmai pe măsura tarifului. Poate că hotelierii puși pe căpătuială grabnică ar trebui să privească în ansamblu situația și să mai reteze din pretenții, pentru că nu suntem pe Coasta de Azur. De când au fost introduse voucherele de vacanță pentru bugetari, prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna, conturându-se o stare de fapt artificială. Totul e foarte scump, raportat la serviciile îndoielnice oferite. De aici apar și scăderile bruște ale numărului turiștilor, fenomen natural în contextul absenței unei viziuni pe termen lung și a unei politici moderate de stabilire a prețurilor. Hotelierii de pe litoralul românesc, mulți dintre ei copii fidele ale bișnițarilor oportuniști, nu au niciun drept să facă pe ofuscații, atâta vreme cât îi „tund” pe clienți atunci când îi prind la înghesuială (avem exemplul din pandemie, când au săltat prețurile, profitând de instabilitatea de pe tot continentul ce i-a ținut în patrie pe românii care altădată își petreceau concediile în străinătate).