Doamneee, ce miros de populism vine dinspre București! Dar ce zic eu miros, e ditamai duhoarea. Cum credeți că vor să mai revigoreze guvernanții teșchereaua statului? Le-au pus gând rău parangheliilor organizate în orașele și comunele patriei, pixurilor, agendelor și mobilierului cumpărate de primării. Într-adevăr, poate că uneori se cheltuia nesăbuit prin administrațiile locale, însă cei ce au pâinea și cuțitul guvernării nu pricep, în ruptul capului, că tăierile nu reprezintă singura soluție. Declarațiile premierului scormonesc în amintirile anului 2010, când Emil Boc recomanda economie la hârtia de tot felul, inclusiv igienică, iar prin oraș iluminatul public arăta ca rândul de dinți al unui știrb. Se făcea mare economie decuplând stâlpii de iulminat public din loc în loc, procedură care costa cam cât s-ar fi economisit din stingerea luminii. Repet: trebuie oprite cheltuielile aberante, e musai să se pună capăt risipei banului public, dar ce te faci cu lipsa măsurilor fiscale sănătoase? Atâta timp cât contribuabilul, antreprenorii nu vor simți respect din partea statului și nu vor fi tratați ca parteneri ci doar ca posibili infractori, atâta vreme cât va exista o politică de urmărire și control exagerat al acestora, nu vom avea parte de un climat care să ducă la eficientizare. De la modul la care ești tratat la ghișeu, până la articolele din lege scrise parcă pornindu-se de la premisa că toți cetățenii vor să încalce legea, atitudinea statului e una care îl transformă pe contribuabil, nu într-un partener, ci într-un adversar. Românul începe să se simtă tot mai hăituit, mai urmărit de instituțiile statului care vor să știe câtă hârtie igienică sau câtă fasole a consumat. Nu am văzut măsuri care să-l apropie pe contribuabil de instituțiile rigide, care să reașeze pe poziții de egalitate aceste două entități. Nu vei putea pune bazele unei economii sănătoase într-un climat de permanentă suspiciune, de vânătoare, de control aberant. Antreprenorul român simte că e sugrumat de biruri tot mai mari, absurde, se consideră încolțit, ce mai, jefuit la drumul mare, într-o formă legală. În loc să încerce (re)împrietenirea cu cetățeanul, cu mediul de afaceri, guvernanții se ocupă de pixurile și agendele din primării. De ce? Pentru că asta sună bine în urechile maselor, pentru că aceste măsuri trâmbițate în cuvinte simple sunt ușor înghițite de cei ce vor mai degrabă să curgă sângele ”ciocoilor” decât să asiste la o însănătoșire pe termen lung a economiei, prin măsuri eficiente. E un circ ieftin livrat alături de pâinea uscată a promisiunilor cu iz politic. Vulturii nu mai stau pe pisc cu un pix în plisc, ci s-au așezat pe pix, cu ditamai piscul în plisc.