UN JUBILEU PENTRU ISTORIE

Centenarul ASTREI era atunci o himeră, nici nu se putea imagina. Fusese răstignită instituţia, dar nu şi duhul şi freamătul ei! Cu toate piedicile impuse de statul comunist, ASTRA îşi perpetua menirea, adunând speranţe, pentru zorile unei renaşteri, sau, mai bine spus, unei regăsiri…!

Dacă în 1961 nu s-a putut come­mora Centenarul, cum se cuvenea, la Sibiu, elitele intelectuale româ­neşti ale Asociaţiunii, răspândite în ţările lumii libere, cu patosul preo­cupărilor consacrate apostolatului astrist, au ţinut să menţină spiritul de continuitate astristă, între românii aflaţi în America şi în ţările europene. 

Doctorul Sabin Manuilă, fost mem­bru al Secţiei de Sănătate şi Bio­politică a ASTREI, a organizat ANI­VERSAREA CENTENARULUI "AS­TREI", susţinând o Conferinţă come­morativă în faţa unui public entuziast românesc, venit şi  din statele învecinate, la 4 noiembrie 1961, la New York. Conferinţa a fost publicată în ziarul "AMERICA", în ziua de marţi, 7 noiembrie, pg. 3, 1961, cel mai important şi citit ziar al românilor de pe teritoriul SUA şi Canada, dar şi din ţările libere, din Europa şi ţările din America Latină.

A trebuit să mai treacă un sfert de veac, de la râvnitul Centenar al ASTREI, irealizabil atunci, la Sibiu, dar, după cum se ştie, nu uitat de astriştii români, care l-au marcat la New York.

Visul a fost împlinit când ASTRA întâmpina, de la crearea ei, 125 de ani! …

Ne povesteşte, eminentul prof. univ. dr. D. H. C. Victor V. Grecu, cum a conceput şi iniţiat organizarea şi desfăşurarea Sesiunii ştiinţifice Jubiliare Naţionale: 125 de ani de la înfiinţarea ASTREI(1861 – 1986), în anul 1986. Am elaborat tematica modului de concepere a conţi­nutului, organizării şi desfăşurării acestei manifestări naţionale.

Se prevăzuse ca:

– Sesiunea jubiliară să se desfă­şoare sub onorantul patronaj al Aca­demiei Române, cu participarea în­tregului Prezidiu al Academiei Române.

– Participarea, potrivit realităţilor istorice ale creării ASTREI, în 1861, a Înalt Preasfinţiei Sale dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului.

Ideea părea irealizabilă pentru acele vremuri, în opinia multora. La confesarea căreia scriitorul Mircea Avram a reacţionat: "Dacă Dumnea­ta reuşeşti aşa ceva, pentru că de la terminarea războiului al doilea mondial, eu n-am pomenit popă în prezidiu şi nici să vorbească într-o adunare publică, eu pot să mă pensionez mulţumit". …

"Aici, ne spune profesorul Grecu, însemnăm, pentru nehotarnică şi perpetuă cinstire, că dintru început cu prealabila bunei cunoaşteri, am avut sprijinul, fără hotar şi eficace, al profesorului Grigore Beldean, doctor în istorie, venit dintr-o altă parte a românismului, ţara Maramureşului şi a Silvaniei, fiind secretar cu propa­ganda la Comitetul Judeţean …".

Jubileul aniversar al ASTREI îşi scria istoria…

La recepţia de la sala de protocol s-a estimat intrarea în sală a prezi­diului solemnităţii: tipicul eparhial preconiza ritualul bisericesc, prac­ticile partidului pe ale sale… Atunci Mitropolitul cu vocea sa triumfală, sonoră, a curmat cu seninătate, firesc dar autoritar oscilaţiile opţiunilor: "Bine, atunci voi intra eu!".

Apariţia pe scenă, calm, cu pasul rar, cu cârja arhierească, cu înfăţi­şarea blândă, mângâietoare a fost un delir… Uimirea şi entuziasmul irezistibil au învăluit pe cei ce au invadat peste măsură sala, în aplauzele nesfârşite, îngemănându-se în oceanul bucuriei…

Prezidiul Academiei, cu Preşe­dintele ei, acad, Radu P. Voinea, ală­turi cu academicienii Ştefan Pascu, Cristofor Simionescu, Caius Iacob, Virgil Vătăşanu, însoţiţi de Înalt Prea Sfinţia Sa, Dr. Antonie Plămă­deală, Mitropolitul Ardealului, la Sibiu…!

Aducând omagiul celui mai înalt for ştiinţific şi de cultură al ţării ASTREI, premergătoarea împlinirilor acade­mice magistrale, care le-a înnobilat înfrăţirea românească întru temei­nicirea perenităţii noastre! Sărbă­toare unanimă, în tensiunea şi patosul căreia vibra fiorul veşnic întărit şi întăritor de la Alba Iulia…!

Moment de emoţie şi trepidaţie sufletească, ieşit din comun, a fost cel declanşat de rutina şi tipicul clişeelor uzitate atunci….

La rându-i acad. Caius Iacob(…), cu un ton neaşteptat, baritonal, accentuat, care cu intonaţia unei proclamaţii a aprins sala ticsită de lume: Înalt Prea Sfinţite Părinte, Mitropolit, urmaş în scaun al Marelui Şaguna, onorat auditor…! Atât şi nimic mai mult!…Ropote nesfârşite de aplauze potopeau toate unghiurile sălii imense.

Clipa cu tâlcurile şi farmecul alocu­ţiunilor, fusese magistrală, tumultul şi tensiunea ei, inegalabile, irepe­tabile se refugiaseră în istorie, în eternitate…!

Cu animaţia şi emoţiile datorate prezenţei Sale, comunicarea P.S. Sale Mitropolitul Antonie, Ctitorii şi ctitoriile ASTREI, a însemnat punctul culminant al solemnităţii inaugurale a jubileului, fiind de zece ori întrerupt mai ales la un citat din Bariţiu.

Comunicările savante ale mem­brilor prezidiului au fost urmărite cu pioşenie, ca pe o împărtăşire a sacerdotului din amvon, asimilate ca nişte predici de învăţătură şi îndemn, dar cu respect şi recunoş­tinţă pentru onorarea dăruită de corpul academic.(…)

Şi astfel, s-a împlinit ceea ce era socotit cu neputinţă…

Fără a întrezări, de început, dimen­siunile, anvergura şi fastul care au transformat-o într-o reală, veritabilă, sărbătoare naţională, o biruinţă a tuturor românilor!

În împlinirea idealurilor comune s-a fortificat unitatea interacţiunii şi militantismului Academiei Române şi al ASTREI, şi, spre sfinţirea lor, cu Dumnezeu!

În aceasta şi-au aflat românii vocaţia perenităţii…!

Considerăm articolul ca un omagiu adus Înalt Prea Sfinţiei Sale, dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului şi Eminentului prof. univ. dr. D.H.C. Victor V.Grecu.

A consemnat Dumitru Borţan, după Victor V.Grecu – ASTRA: vocaţia perenităţii românilor, Editura Acade­miei Române, 2011, p.157 – 163.