Un dascăl și 14 elevi – „vinovați” pentru Fuga lolelor

Era anul 2006, când, în sala de cursuri ocupată de elevii clasei a IV-a B ai Școlii Gimnaziale nr. 1 din Agnita, o fetiță stârnea vâlvă în timp ce alerga printre bănci, purtând o mască și un costum cu fâșii lungi de material textil de culoare neagră.

Colegii aplaudau, iar râsetele acopereau tropotul făcut de copilă pe podeaua din lemn. Cu toții vedeau pentru prima dată un costum cu care, altădată, sașii speriau spiritele rele ce le pândeau comunitatea. Îl îmbrăcau doar într-o anume zi din an, aleasă câteodată astfel încât să nu tulbure ziua de naștere a „celui mai iubit conducător”, Nicolae Ceaușescu.

Scena de atunci se petrecea sub ochii învățătorului Bogdan Pătru, cel care avea să ia o decizie importantă pentru viitorul unui oraș: trezirea la viață a lolelor din Agnita.

Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, vorbește despre învățătorul Bogdan Pătru și lolele din Agnita într-o nouă postare din seria OAMENI ȘI LOCURI DE POVESTE.

Au trecut 20 de ani de când, în clasa cu predare în limba germană a lui Bogdan Pătru a apărut primul costum de lolă. Pe învățător l-am regăsit în Sibiu, unde își face meseria cu aceeași pasiune, predând copiilor limba lui Goethe. Astăzi, are un motiv în plus de bucurie. „Duminică, pe 25 ianuarie, vom aniversa 20 de ani de când a fost reluat obiceiul Fuga lolelor în Agnita. La acea vreme aveam 30 de ani, exact vârsta pe care acum o au foștii elevi alături de care m-am costumat în lolă și am alergat pe străzile orașului”, rememorează dascălul.

Fosta Școală nr. 1 din Agnita, care poartă acum numele episcopului sas „Georg Daniel Teutsch”, se află lipită de vechea Biserică Evanghelică. Puțini știu că a fost zămislită din cărămizile ce proveneau de la centura de fortificație care proteja lăcașul de rugăciune al sașilor de hoardele de cotropitori. Este și școala în care Bogdan Pătru a învățat și, ulterior, a predat. „Eram 41 de elevi în clasă – trei români și restul sași. Pe când am ajuns învățător, nu mai exista niciun copil sas în școală. A scăzut și numărul de elevi, la o medie de 15-16 într-o clasă. Apoi,  exodul masiv al etnicilor germani a dus și la dispariția obiceiului lolelor, astfel încât, în anul 2006 tinerii agnițeni nu știau nimic despre el”.

Învățătorul a început să le vorbească elevilor săi despre obiceiurile sașilor, despre organizarea breslelor din Agnita și, implicit, despre Fuga lolelor. „Le relatam din ce am trăit și am văzut  pe când eram copil, din ce am mai aflat de la sași plecați sau din diferite cărți. Erau fascinați, iar una dintre eleve a spus că are în podul bunicilor un costum care seamănă cu cel descris de mine. I-am zis să vină cu el la școală”.

Așa se face că, a doua zi, o lolă de statură mică și plăpândă avea să readucă, după 16 ani de pauză, lolele printre agnițeni. „Obiceiul a  fost suspendat de regimul comunist în 1944. Când a fost reluat, în 1969, organizatorii trebuia să țină cont de ziua de naștere a lui Ceaușescu. Dacă 26 ianuarie pica în ultima duminică din lună, când, în mod tradițional, ieșeau lolele pe stradă, atunci evenimentul se reprograma în prima duminică din februarie. Nu se cădea să alergi mascat, cu bici și talangă, în ziua în care întreaga țară își omagia fiul iubit”, zâmbește Bogdan Pătru.

În clasa sa, numărul de lole a crescut ca prin minune. Majoritatea copiilor au făcut rost de costume din cuferele părinților, rudelor sau vecinilor. „Am decis să organizăm o Fugă a lolelor în prima duminică din februarie 2006. Agnita era condusă, la acea vreme, de Radu Curcean, care ne-a spus că ne primește la sediul primăriei cu câte un ceai cald și o gogoașă. Pe atunci, comunicarea se făcea cu ajutorul anunțurilor locale difuzate de televiziunea prin cablu. Așa au aflat agnițenii despre noi, iar acea duminică avea să devină una de neuitat”.

14 copii și un învățător. Ei sunt „vinovații” pentru ce a devenit un simbol al Agnitei. „Când am văzut sutele de oameni strânși în fața primăriei, blocând circulația, m-am speriat. Am avut un moment de teamă pentru copiii care înotau în mulțime”.

Bogdan Pătru vorbește cu bucurie, emoție și mândrie despre orașul său. Retrăiește ziua în care, din spatele unei măști și înconjurat de elevii săi, a readus suflul săsesc într-o comunitate pustiită de exodul masiv al celor care au întemeiat-o. „Priveam lumea strânsă în jurul nostru. Vedeam uimire, bucurie și puțină teamă din partea celor mai mici. Am știut că lolele trebuie să rămână în viață, că sunt parte din identitatea noastră”.

5 februarie 2006 a fost data la care lolele au renăscut. S-au organizat într-o breaslă, au făcut senzație la vremea în care Sibiul era Capitală Culturală Europeană, au fost invitate să participe la evenimente culturale din țară și de peste hotare. Fostul primar, Radu Curcean, a devenit președinte al Breslei Lolelor din Agnita, iar Bogdan Pătru are satisfacția de a se fi numărat printre cei care au schimbat destinul cultural al unui oraș:. „Nu ratez nicio Fugă a lolelor, îmbrac cu mândrie costumul pe care și acum am prins un ecuson primit de la președintele Breslei Lolelor din Heilbronn, un sas originar din Agnita.  Pe ecuson este trecută cifra 1 și cuvântul <Zunftmeister>, adică <șeful breslei>. Mă onorează și mă motivează să continui”.

În prezent, învățător la Școala Gimnazială nr. 18 din Sibiu, dascălul agnițean are o mare pasiune și pentru muzică. Este chitarist în trupa „The Teachers”, alcătuită din profesori, alături de care susține concerte caritabile și reprezentații în fața unui public încântat să constate că de la tablă la scenă este doar un pas, pe care îl fac cei înzestrați cu îndrăzneală și talent. „Adolescenții de astăzi au pierdut doi ani prețioși din cauza pandemiei, perioadă în care au fost izolați, iar lipsa socializării se resimte. În plus, constat că foarte mulți copii au un nivel redus de empatie, sunt obișnuiți să primească totul de-a gata și renunță imediat atunci când întâmpină o problemă. Este o situație la care trebuie să lucrăm împreună, dascăli și părinți”.

Duminică, 350 de lole vor relua lupta cu spiritele rele și cu iarna geroasă care nu se dă dusă de pe meleagurile Agnitei. Printre ele, după 20 de ani în care au crescut și și-au întemeiat propriile familii, se vor afla și elevii învățătorului Bogdan Pătru. Își vor urma din nou dascălul, vestind oamenilor că lolele îi veghează, că obiceiurile care încheagă comunitățile nu dispar, ci se reinventează pentru vremurile de acum.

Și ce dovadă am mai avea nevoie atunci când, cu mâna pe inimă, spunem că Agnita este o mândră parte a județului Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste?