Un cartier fără parc şi un loc privat cu "parc" E voie sau nu să te plimbi în jurul terenului "Şoimii"?

Staţi liniştiţi, nu vreau să iau pita specialiştilor în sport, ceea ce va fi în continuare va avea foarte puţin ceva în comun cu sportul. Poate doar subiectul: terenul "Şoimii" de pe str. Henri Coandă. Nu ştiu cât de folosit este acum în scopul în care a fost amenajat, dar la cum arată de foarte mult timp, am impresia că nu. Pe vre­muri, aici presta echipa de fotbal FC Şoimii IPAS (adică, pentru cei mai "recenţi", Întreprinderea de Piese Auto Sibiu) "exilată" după ce stadionul central, cu tribuna aceea oficială din lemn zisă "La şopron", de fapt tot un teren dar ceva mai răsărit puţin, s-a renovat şi a spus bun venit echipei "lui Nicu Ceauşescu", Inter Sibiu care, atunci, a făcut un sprint admirabil a la Viitorul Scorniceşti-FC Olt din C în A, devenind din stadionul "Şoimii", actualul "Municipal". OK, şoimii nu însemna doar fotbal, era o fabrică întreagă a sportului, topul popularităţii fiind "ţinut" de sportul cu balonul rotund şi dirt-track. Dar animaţia şi viaţa acestui loc care, chiar dacă era extrem de mărginaş pe harta oraşului, s-a scurs odată cu trecerea timpului şi cu decăderea cluburilor sportive, mai ales graţie lipsei de sprijin financiar din perioada post 1990. Şi astfel am ajuns în prezent

Un loc "inedit" de promenadă pentru locuitorii zonei

Terenul cu zona aferentă mai există şi acum, destul de afectat ca aspect, graţie trecerii timpului, neintervenţiei şi vandali­zărilor ocazionale. Aici mai sunt două parcări (sau una despărţită de un gard şi nişte gropi în asfalt. Este, la cum spun o mulţime de panouri, proprietate a COMPA.

Până de curând, locul se transformase într-un fel de surogat de parc şi micro-promenadă, pentru locuitorii blocurilor din zona Coandă-Oţelarilor. Se mai plimbau, mai stăteau la o tacla, mai plimbau căţei sau copii, era, totuşi ceva spaţiu verde. OK, era în continuare, proprietate privată, dar cam abandonată, cu excepţia parcării. Am fost şi eu de câteva ori şi am fost efectiv fascinat de reclamele încă vechi cu IPAS de pe marginile terenului, am zis uite că mai există, nu mi-a spus nimeni "alo domnu" sau alte avertismente din acestea cum că aş fi comis o "private property trepassing" şi că nu e voie să filmez-pozez. De altfel, panoul avertizor cu proprietatea privată se referea (şi se referă) exclusiv la parcare şi nu era nici primul, nici ultimul, nici singurul, toate parcările ne-publice având aşa ceva. Lazaretul sau, mai exact zona Lazeret-Lupeni este printre puţinele cartiere care nici acum nu are un parc sau alt loc de relaxare, rămânând în cazul acesta la nivelul anilor '70. Ce a fost "eliberat" prin desfiinţarea-demolarea fabricilor IUPS sau Balanţa a fost repede ocupat cu blocuri noi şi dese. La fel ca în urmă cu decenii, cel mai apropiat loc de relaxare a fost şi este Parcul Tineretului sau, hai să zicem, ce a mai rămas din Parcul Gării, dacă aia se mai poate numi parc. Sau mai ai varianta de a te aventura prin sălbăticia malului Cibinului, cu toate riscurile aferente. Deci locul, terenul "Şoimii-IPAS" a devenit, pentru că nu s-a opus nimeni, un fel de părculeţ de cartier, unde toată lumea, proprietar şi beneficiar, păreau a se face că nu ştiu unii de treaba altora. Proprietarul proprietăţii nu punea câinii pe cetăţean sau nu încingea telefonul cu apeluri la Poliţie că s-a încălcat proprietatea, locuitorul se făcea că plouă (sau nu ştia efectiv) că dincolo de gard nu mai e nici al lui, nici al comunităţii. Până într-o zi…

Mai nou, plimbarea interzisă?

Am aflat, prin mijloace specifice, adică de la diverşi locuitori din zonă, cum că, de o vreme, "Şoimii" nu mai e loc de plimbare. Ba că are chiar pază care strigă la oameni că nu au voie şi că să plece deoarece încalcă proprietatea privată. Mi-am zis, o fi aşa, chiar dacă nu am înţeles prea bine de ce. Nu s-a amenajat nimic, nu-s semne vizibile să se fi reparat ceva ca să strice altcineva, ca să nu mai vorbim de evenimente superbe pe terenul care, impropriu, este denumit uneori "stadion" şi care necesitau o anume pregătire prealabilă pentru care prezenţa persoanelor străine nu era benefică. Evident că întrebările de genul "de ce atunci era voie şi acum nu", sau de ce au apărut tot felul de panouri care spun că "nu" şi de ce "nu" acela e contrazis de faptul că porţile sunt deschise, mi-au suscitat şi mie curiozitatea, chiar dacă am pe unde mă plimba. Şi am zis "ia să vedem"

"Ia să vedem": terenul "Şoimii", acum…

Zilele trecute am zis că un drum la faţa (şi lateralele) locului, nu strică. Aşa că am luat un 14, care are staţie exact lângă zona – obiectiv, şi am debarcat în cartier. Terenul "Şoimii" era aşa cum îl ştiam de foarte multă vreme. Părăsit, cu poarta originală, cu treptele acelea laterale, patru la număr, definitorii, care încă se păstrează bine, cu parcarea în două bucăţi, cu scheletul tabelei de marcaj "manuale" (în sensul că acolo era un om care "ţinea scorul" gazde versus oaspeţi, şi ataşa bucăţi circulare de tablă, cu cifre negre vopsite pe fond alb, care spuneau cât la cât este şi în favoarea cui. Pentru copiii din cartier, asta era una dintre cele mai dorite "funcţii") acolo unde o ştiam. NU am intrat pe poartă deşi eram foarte curios să trag nişte poze cu interiorul, să văd dacă mai e publicitatea aceea veche pe mantinelă, să vâd cât de părăsit e blocul-vilă din spate şi alte chestii care nu ar defini un om gospodar care la ora asta (pardon, aia, la ora asta scriu) se dă prin autobuze cu saci de kapia şi varză, ori care este în plin zbucium creativ de adunat struguri pentru făcut "hyinu" ("vinu", pe sibieneşte adică). 

NU am intrat deşi puteam să o fac, nesemnalându-se prezenţa vreunui paznic sau altă persoană cu atribuţii în supra­veghere şi cu consemn general şi particular asumat la intrarea în post. NU am vrut, am zis domnule, gata, e proprietate, scrie că e proprietate, deci nu… Puteam face poze la fel de sugestive şi de după gard, care astfel protejează proprietatea privată de mine şi pe mine de ea. Evident că nu se plimba nimeni pe acolo, dar mi-am zis că e oră ante-inter meridian (adică era în jur de 11-12 ziua). Am fost şi seara şi era tot cam pustiu şi mai ales întuneric.

DA, există panouri cum că acolo e proprietate. Prin cele mai multe, cele oficiale şi ca exprimare şi ca aspect, eşti avertizat (fără diacritice) că "PARCARE PROPRIE­TATE PRIVATĂ/ACCESUL PERMIS DOAR ANGAJAŢILOR SC. COMPA SA". Bun, numai că aici se face referire exclusiv la spaţiul parcării. Care parcare este amplasată în incinta terenului-o parte şi în afara lui – o altă parte. Poate fi interpretat oricum, chiar şi doar că se face referire strict la parcare şi la acţiunea de parcare neautorizată. Deci nimic despre pietoni, cu sau fără copii ori nepoţi ori animale de companie sau măcar clasica "accesul persoanelor străine interzis". Parcarea interioară este evident că aparţinea vremurilor de glorie ale sportului marca "Şoimii – IPA Sibiu". 

De fapt există două garduri, unul cu poartă, la intrare, cel original. Apoi, în interior, altul, incomplet, care parţial blochează şi tot parţial asigură accesul la tribună. Pavajul este, după cum am văzut, din beton turnat sau ce a mai rămas din el, nefiind urme vizibile de intervenţie sau reabilitare recentă.

Acum urmează ceea ce nu m-a lămurit încă: un panou alb, scris nu la modul cel mai caligrafic, aflat pe o portiţă care, interesant, este deschisă cel puţin pe timpul zilei. Acolo scrie, roşu pe alb că "Atenţie. Intrarea persoanelor interzisă şi a animalelor (câini). teren PRIVAT numai cei care lucrează la COMPA. AMENDĂ DE LA 100 LA 300 LEI". Se mai vede ceva scris, dar este "bruiat" cu vopsea roşie, probabil o încercare de corectură text. Pe de o parte, m-am liniştit că deja aveam îndoieli cu privire la faptul că cineva mai calcă pe acolo. Deci există un panou care interzice accesul.

Cum stă treaba juridic

Am căutat şi cum se pune problema din punct de vedere juridic, dar nu am găsit prea clar cum stă treaba cu intrarea pe un teren de sport proprietatea privată a unei com­panii. Statul român nu s-a interesat pentru legi clare privind proprietatea privată şi apărarea ei, mai mult ca sigur în mod inten­ţionat lăsând treburile destul de confuze. Dar oricum, avem câte ceva, de la "violare de domiciliu" la "tulburare de posesie". Oricum, deşi cam forţat, în ambele este vorba despre intrarea abuzivă undeva, la cineva care e proprietar. Dar NU este vorba nicăieri despre existenţa vreunei amenzi din start, dată de proprietar, pentru încălcarea proprietăţii sale private. Nici în Codul Penal, nici în cel Civil. Da, este vorba despre pedepse penale, cu închisoare sau amendă, dar care sunt date doar via o plângere penală, iar valoarea unei eventuale sume de bani dată ca "pedeapsă" sau chiar puşcăria revine exclusiv justiţiei, nu proprietarului sau paznicului proprietăţii.

Deci avem aici două lucruri cu dus-întors. O dată, e că nu ai voie pe o proprietate privată, punct. Dar ca să fie clar că nu ai voie şi că ai comis-o când ai făcut asta, locul trebuie îngrădit COMPLET şi marcat ca atare, prin panouri avertizoare despre cine are acces şi cine nu. Nu de alta, dar când spui, simplu, "Parcare proprietate privată/accesul permis doar angajaţilor"…, este clar că te referi strict la amenajarea-parcare, nu şi la restul de teren, chiar sportiv fiind. Că aşa poate oricine să-ţi spună că habar nu are că e proprietate pentru că nu scrie nicăieri asta, că nu are treabă cu parcarea că nu are ce parca pentru că e pe jos şi că se plimbă şi el pe acolo, că "ce, e interzis?", că nu fură nimic şi nu ia terenul cu el acasă ori să-l vândă duminica la Obor. Se mai poate asigura supraveghere video şi pază, dacă acolo ai valori inestimabile. Sunt o mulţime de metode de a-ţi apăra, legal şi de a interzice, legal, accesul pe proprietatea ta.

Ce e de făcut? Nu ştim…

Dincolo de ce ar dori o parte dinrtre cei din zona aceea, locul este proprietate privată, chiar dacă, în afară de parcat maşini, nu se vede vreo funcţionalitate curentă. Poate o marcare mai explicită şi mai detaliată a regulilor de acces. De ce? Pentru că mulţi asociază locul exact cu ceea ce e: un loc deschis, unde poţi intra liniştit să stai acolo sau să umbli, să plimbi câinele (că tot s-a făcut referire în mod special la aceasta) să bei bere sau energizante pe treptele terenului, să faci poze dacă ai chef. Pentru că locul e deschis atât ziua cât şi seara. Trebuie doar să intri, fără a mai bate. Intervine aici şi lipsa unui loc de plimbare-relaxare a localnicilor, pentru că în zonă nu au la dispoziţie decât trotuarul, şi ăla înghe­suit de tot felul de maşini parcate care-cum. Da, nu e o zonă de fiţă, de super-confort, ca în cartierele de "noi sibieni". Ba chiar dimpotrivă. Poate o soluţie pentru a mulţumi pe toată lumea ar fi nişte, repet, reguli de acces, chiar un program de "vizitare", plus cineva sau ceva care să le monitorizeze, chiar instalarea de camere video pentru a se vedea dacă se petrec nereguli în zonă. Ba chiar s-ar putea folosi terenul pentru competiţii sportive, că oricum arată mai bine decât cel de la CFR din Broscărie, să zicem. Bineînţeles, toate acestea dacă proprietarul va dori pentru că asta e, terenul e privat, chiar dacă nu vorbim de oameni ci de companii, deci ei decid. Închei aici adăugând că orice opinie sau idee, din oricare parte ar veni, pe tema asta, va fi binevenită. Mai ales că terenurile sportive se cam răresc prin Sibiu, "Constructorul", de exemplu, devenind istorie şi fiind înlocuit de un supermarket.