La câtă gălăgie s-a făcut şi se face pe tema transportului aşa-zis “verde” în Sibiu, ar trebui ca tot carosabilul să fie pustiit de maşini, maşinuţe şi maşinoaie, de să nu mai fie nevoie de semafoare, treceri de pietoni şi giratorii. Iar pe pistele de biciclete să nu mai ai loc de biciclete, triciclete, trotinete electrice sau mecanice sau în fine tot ce e cool şi pe sustenabilitate şi fără motor cu explozie. Cel puţin teoretic.

Practic, carosabilul este o reprezentare a nebuniei în trafic şi zic ca moşii ăia de la cozile ceauşiste, că ehei, acum la Sibiu încă e bine, da’ să vezi cum e pe Valea Oltului & Valea Prahovei, sau pe la Bucureşti ori între Eforie Nord şi Eforie Sud. La fel de practic, multiplele piste de biciclete sunt, proporţional cu cantitatea lor vărsată pe suprafaţa oraşului, un loc mai liniştit decât o cărare de munte într-o zi urâtă.

Da, o să-mi aud iar că am ceva cu bicicliştii, că mi-e ciudă că nu am bicicletă şi că sunt invidios că unii salvează planeta iar eu stau de o parte, poluând-o mergând pe jos. Problema nu cred că e la mine, ci la o anumită categorie de ultraşi pe două roţi care, pe lângă că ei cred că totul li se cuvine, mai ales carosabilul, trotuarul şi cărările din pădure şi că unica ta datorie este să le faci loc, mai cred şi că sunt intangibili, un fel de maiestăţi de care nu ai voie să te iei nici măcar cu o consoană, pentru că cineva le-a spus că sunt speciali şi că au privilegii în loc de drepturi.

Luând în considerare toate acestea, am decis să văd cum e de 2 mai, Ziua Tineretului, în locurile special amenajate şi pentru care s-au spart la bani cât pentru să zicem un spital mai mic sau o catedrală tot aşa, pentru ca tineretul de diferite vârste să se dea pe două roţi şi să se ia de pietonii care se mai plimbă pe traseu, că, na, asta e, şi biciclistul se dă pe traseul pietonului.

Am ales cea mai ctitorie dintre ctitorii, magistrala verde, drum de asfalturi şi vis de pe malul Cibinului. Mai exact, porţiunea cea mai atractivă pentru iubitorii de mişcare & natură (asta cu “&” am învăţat-o de la un purtător de cuvânt bugetar).

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Să mergi să te plimbi pe pista bicicliştilor

Cu un autobuz înghesuit de atâţia seniori care, cu povara bătrâneţilor în spate, mergeau voiniceşte la Piaţa Cibin (sau la Kauflandul de la Poli) să cumpere chestii, purced spre locul de start al plimbării de 2 Mai. Traficul nu e cel normal de la ora respectivă (copiii de şcoală sunt acasă, nu trebuie să mai facă mămika şi tătika raliuri până în partea cealaltă a municipiului pentru ca apoi să se plângă de ce praf e Sibiul în materie de drumuri) dar e destul de animat. Chiar prea animat pentru o zi de minivacanţă. Maşini în sus, maşini în jos, maşini la semafor, la giratoriu, în viteză, staţionând, cu sau fără muzică de cacao la maximum. E clar sustenabilitatea şi green-dealul e cam bine venit dar prost nimerit la Sibiu.

Asist şi la o ceartă-dialog superbă în autobuz. O tanti se plânge că n-are loc să ajungă la locul de pe scaun, o altă tanti îi face loc şi-i zice să treacă, prima se ia de ea că la ce i-a făcut loc dacă ea nu are loc, primeşte răspuns că să treacă o dată până stă şi vorbeşte non-stop, şi gata, e show. Se termină la Cibin (piaţa) unde poporul coboară. O parte din el, eu mai mergând două staţii.

Cobor la fosta Virola/Cazangerie, acum Lidl. Ajung la pistă, unde citesc ceva superb mai ales pentru cei care se plâng de prezenţa pietonilor pe locul lor de pedalat: “Numele proiectului: Traseu PIETONAL (sl. ns) şi pentru biciclişti de-a lungul râului Cibin. Obiectivul proiectului: promovarea mobilităţii urbane alternative în Municipiul Sibiu prin creşterea atractivităţii şi accesibilităţii NEMOTORIZATE (sl. ns, deci trotinete electrice nema să înţeleg, nu?) în condiţii de siguranţă”.

După cum prevede documentul din tablă, scuze, am voie să mă dau şi eu pe jos pe pista maiestăţilor dumneavoastră. Oricum la ce trafic sălbatic urban alternativ e pe aici, pot lua şi masa plus două 3 beri, că nu deranjez pe nimeni. Colegi de traseu cu mine mai sunt câţiva pietoni, unii cu treabă, alţii numa aşa. Peisajul e din ce în ce mai superb (comparativ cu oraşul) cu cât înaintezi spre Guşteriţa.

Uneori mai trece câte un biciclist, nu des, ci doar din când în când, vorba unei melodii simpatice de pe când eram suverani. Mulţi din categoria “nenea cu treabă care cară ceva”. Nimeni nu incomodează pe nimeni şi nici nu are cum, pentru că super-pista aceea de biciclete e suficient de spaţioasă ca să suporte şi biciclişti şi pietoni. Şi trotinetişti cu motor, unul sau câte doi, nu contează.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

De fiecare dată cânt văd biciclişti trecând în viteză pe lângă mine, pe aici ori prin pădure, mă întreb care e bucuria de a pedala în viteză prin natură? Vezi ceva mai în detaliu? Cântecul păsărilor sună mai dolby digital 5+1? Respiri mai adânc aerul oxigenat de copacii de pe mal?

Ajung până la podul circular de după podul ne-circular de cale ferată doar pentru a sta şi privi la apă şi la verdele copacilor. Şi la praful ce rămâne după maşinile ce vin dinspre fostul sediul al IAS-ului, acum nu mă mai interesează ce. Da, ori nu e ora potrivită, ori 2 Mai nu este o zi propice pentru a te relaxa cu bicicleta.

Cam mare investiţia pentru câţi o folosesc

Ce îmi place aici este că avem un contor, un fel de big brother care contabilizează numărul de trecători care folosesc pista “verde”, vopsită ca arate, ca să te prinzi de idee.

Ia să vedem. Pentru azi, vineri 2 mai, ora 12 şi ceva fix, avem 192 buc. indivizi călare (sau nu?) care au trecut pe aici. Ce să zic, subţirel, la cât a costat. Per total, de la începutul anului, sunt 31.090 persoane. La 134.309 populaţie conform statisticilor, cam un sfert. Sună optimist? Ia să o luăm astfel.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Numărul de 31.090 trecători cu bicicleta (sau pe jos? Numără cumva şi pietonii?) îl împărţim la cele 121 de zile de la începutul anului. Mi-au ieşit cam 256 de persoane pe zi. Hopa, deja e puţin pentru o ditamai magistrala care porneşte de pe Alba Iulia şi se finalizează în Guşteriţa. Calculat la oră, ar ieşi cam 10,6. ar fi 2,65 pe sfert de oră. Sau am calculat greşit? Nu-i nimic, are ţara destui olimpici la matematică să rezolve problema.

Oricum, a fost cam mare investiţia pentru câţi o folosesc acum. Ar trebui mai mulţi pietoni, că poate aşa se amortizează mai repede şi ne putem lăuda cu mobilitatea urbană alternativă de-a lungul Cibinului.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

La întoarcere, m-am delectat cu o întreagă familie care venea, cu bicicletele, pe şi pe lângă pistă, că trotuar era destul. Cât despre mobilitate, la câte maşini am numărat, e clar că sibianul adevărat preferă mobilitatea aia nealternativă. E mai comodă şi e mai de fiţă. Iar la ce folosesc atâtea piste de biciclete dacă tu te dai pe oriunde, e o întrebare la care ar trebui să răspundă alţii.