Foto de epocă: Amicul Poporului/digitalizare Ziarele Arcanum
„Sibiul este un mare centru industrial, situat în inima țării, ușor accesibil prin căite ferate din toate părțile, și deci propriu pentru un târg de mostre, pe care îl va aranja Camera de Comerț și de Industrie în mod permanent în fiecare an. Importanța economică economică a târgurilor de mostre e recunoscută de toată lumea”, titra ziarul Tribuna din 5 mai 1934, anunțând nouă ediția din acel an a Târgului de Mostre de la Sibiu.
Ce era Târgul de Mostre? O expoziție cu ce avea economia locală mai bun. De la uzine puternice până la ateliere meșteșugărești, de la producători până la reprezentanți, din Sibiu şi judeţ, apoi din toată țara și chiar din țări străine. A avut o viață relativ lungă, din 1933 până în 1941, fiind stopat doar de război. Unul din fostele sale pavilioane expoziționale mai există și astăzi. A fost momentul de glorie și chiar frumusețe al locului unde acum este doar o parcare, respectiv Piaţa Teatrului.
Prima ediție este socotită a fi „expoziția industrială” din 1933, organizată cu prilejul inaugurării noului sediu al Camerei de Comerț și de Industrie. A avut loc între 27 august și 10 septembrie, pe „Promenada de lângă Cazarma infanteriei”, viitoarea Piață 1 Mai, ulterior Piața Teatrului. Expoziția se dorea să fie, după cum spunea ziarul „Telegraful Român”, „o manifestare a puterii economice din Sibiu și județul Sibiului”. „Meseriașii și industriașii noștri, din acest județ, – dar și din alte județe, – au prilej potrivit de a se afirma, expunând mărfurile lor și cerând stăpânirii ocrotire mai multă, decât până acum, pentru produsele lor industriale care s’au bucurat totdeauna de un bun renume”, mai spunea aceeași publicație. Au fost prezenți, din partea Ministerului Industriei și Comerțului, secretarul general Cezar Hârjescu, inspectorul general Nicolae Tacit și directorii Laurențiu Moldoveanu și I. Valter. A fost organizată cam la repezeală („pregătită în timp scurt”) și cu un număr redus de expozanți dar a fost totuși, după spusele Revistei economice, „satisfăcătoare sub toate raporturile și merită a fi cercetată”. Nu lipsea și ceva măsuri de marketing, destul de generoase: vizitatorii beneficiau o reducere de 50% la toate trenurile, iar cu un bilet întreg „dus”, aveau „întors”-ul gratuit, în baza unui certificat eliberat de biroul expoziției.
De fapt, ideea târgului (o recunoșteau chiar organizatorii) s-a născut din disperare. Din cauza crizei economice din 1929-1933, care a făcut ravagii și în România, viața economică a Sibiului a scăzut la cote alarmante. Pentru a îi da un avânt cât de cât, Camera de Comerț și de Industrie din Sibiu, împreună cu alți factori interesați, a decis organizarea unui târg la care să participe producătorii din oraș, județ și chiar țară. Inițiativa a fost mai mult decât fericită, ea aducând Sibiul la nivel de „punct cheie” pe harta României și a contribuit și la „reabilitarea” vieții economice locale. La expoziție au participat 100 de „industrii mai importante” iar vizitatorii au fost în număr de 45.000, valoarea tranzacțiilor ridicându-se la 10 milioane de lei, conform Tribuna.
Chiar dacă mulți socotesc acea expoziție industrială din 1933 drept prima ediție a Târgului de Mostre, denumirea oficializată a lui apare după un an, în 1934. Terenul era în proprietatea Camerei de Comerț și Industrie Sibiu și a fost amenajat „ca la carte”: loc pentru standuri, pavilioane expoziționale, bazine de apă, arteziene, când privești imaginile de atunci îți dai seama că acela a fost momentul de maximă glorie și chiar frumusețe al locului. Intrarea se făcea dinspre „promenadă”, actualul bulevard Coposu, printr-un portal monumental. De aici, porneau două alei paralele, cu bănci pe margini care încadrau două bazine cu apă și o fântână arteziană, (care va decădea în cișmea bună la toate a pieței agroalimentare). Existau și câteva spații verzi, cu gazon și flori. Târgul avea două pavilioane expoziționale principale, dintre care cel din stânga s-a păstrat până acum, ca sală de sport a CSȘ Sibiu și un restaurant numit „La Colonade”.
Standurile târgului erau organizate pe „grupe”, în funcție de domeniul de activitate. Grupa Întâi era dedicată industriei textile, blănuri, mătăsuri, țesătorii și „industria casnică”. Grupa a Doua era dedicată industriei artelor grafice, chimice, a săpunurilor, pielăriei, și obiectelor din cauciuc. Grupa a Treia era pentru industria sticlăriei, articolelor electrotehnice, metalurgiei, produselor miniere. În Grupa a Patra erau încadrate industria forestieră, prelucrarea lemnului, semifabricatele și materialele de construcție. Industria alimentară era încadrată la Grupa a Cincea, iar jucăriile, articolele de bazar, din gips sau din piatră plus industria ceramică, la Grupa a Șasea. Mărfurile erau expuse în pavilioanele construite de către organizator sau de către expozant, taxele pentru ocuparea spațiului achitându-se în două rate, jumătate cu ocazia anunțării participării la expoziție iar restul la două zile după ocuparea locului. Tradiția promovării evenimentului prin reduceri la transport a continuat. Expozanții beneficiau de reducere de 50% pe transportul CFR, atât pentru mărfuri cât și pentru persoane.
Foto: Tribuna/digitalizare Ziarele Arcanum
În 1934, târgul s-a ținut între 20 iulie și 10 august. O descriere o avem, în avanpremieră, în Tribuna (zisă „a lui Droc”) din 15 iulie 1934: „Construcțiile sunt pe 5 rânduri, iar întinderea lor ating lungimea de peste 11,4 km. Unii foști vizitatori ai Târgului de mostre din Budapesta afirmă, că acest târg în ce privește aspectul și sistemul de organizare se prezintă în condiții mai plăcute decât cel din Budapesta. La târgul de mostre din Sibiu se remarcă în special industria textilă și alimentară, cu toate că și industria metalurgică, forestieră, ceramică și pielaria sunt foarte bine reprezentate. – E regretabil că trebue să amintim că industria hârtiei, – care s’a bucurat în România de un tarif vamal mai mult decât protecționist – nu participă la acest târg, deși târgul de mostre nu se aranjează numai pentru încheierea transacțiunilor ci și pentru dovedirea gradului de progres al anumitor industrii naționale. (…) . Tot cu această ocaziune va defila un conduct alegoric sub denumirea „Odată și acum” organizat de societățile femeilor române și minoritare. Acest conduct alegoric va arăta desvoltarea industriei casnice din vremurile trecute și până azi. Aranjarea mărfurilor începe de Luni 16 Iulie, iar deschiderea se face exact în ziua de 20 iulie, cum s-a anunțat. Dl. N. Teodorescu, ministrul industriei și comerțului a acceptat prezidenția de onoare a acestui târg, iar deschiderea oficială se va face Duminecă 22 i.c. în prezența dlui ministru N. Teodorescu și a oficialității locale”.
Deschiderea oficială a avut loc pe 29 iunie și a fost cât se poate de festivă. La eveniment au fost prezenți IPS Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, ministrul industriei și comerțului Nicolae Teodorescu, ministrul de stat, ministrul cultelor și artelor Alexandru Lapedatu, fostul ministru Ion Lapedatu, prefectul de Sibiu, generalul Cristea Vasilescu, probabil comandantul corpului de armată, prefectul Nicolae Regman, primarul Eugen Piso și alte elite ale vremii.
Momentul festiv a debutat la gară, unde reprezentanții de la București au fost primiți în mod oficial. De aici s-a mers la Catedrala Mitropolitană, unde s-a oficiat un Te Deum „pentru sărbătorirea numelui M. Sale Regina Maria”. A urmat o recepție în sala de ședințe a camerei de Comerț. La ora 14.30, a avut loc un banchet, în incinta Târgului, urmat de o momentul deschiderii oriciale a târgului. Cu acest prilej, protpopul de Sibiu Emilian Cioran (tatăl lui Emil Cioran), a oficiat un serviciu religios. De la 2.30, în Târg a avut loc un banchet care a durat până la ora 16. Momentul final a fost o paradă a unui „impozant cortegiu alegoric la care a colaborat toți reprezentanții industriași din orașul Sibiu”. La ora 18, oficialitățile centrale au plecat să viziteze căminul scriitorilor și al ziariștilor de la Mănăstirea Sâmbăta. Bilanțul ediției a II-a a Tîârguzlui de Mostre de la Sibiu: 192 participanți. 90.000 de vizitatori și tranzacții în valoare de 30 milioane lei.
Ediția din 1935 a Târgului de Mostre se pare că nu a fost la nivelul celei de dinainte, judecând după reacțiile critice apărute în presă. Tribuna titra, la 16 august 1935, că standurile târgului au fost realizate „cu material „și suflet” în genul „a la Cotroceni”, chiar și la momentul inaugurării, ele nefiind finalizate: „Chiar și în ziua inaugurării, când erau de față câțiva reprezentanți ai guvernului, în frunte cu ministrul industriei și comerțului, dl Costinescu – echipele de zidari, dulgheri, tâmplari, zugravi și vopsitori, zoreau la camuflarea crăpăturilor produse la tencuială, icuirea (intercalarea, n.red.) la încheiturile schelelor, la spoirea lemnului mâncat de cari etc.” În plus, pavilioanele au fost realizate din lemn putred, „cosmetizat” din tencuială și vopsea, care au început să se desprindă după o zi. La fel o parte din companiile cu reputație se pare că au refuzat să mai participe la această ediție.
Despre internaționalizarea Târgului de Mostre de la Sibiu aflăm din paginile Gazetei Sibiului din 30 aprilie 1939. Într-un articol referitor la pregătirile ce se fac pentru cel de-al VII-lea Târg de Mostre, „care a devenit o adevărată tradiție și o necesitate pentru industria din România, cât și pentru diferite industrii din străinătate” suntem informați că, pe lângă data la care este organizat: 20 Iulie – 10 August, el „va întrece cu mult pe celelalte de până acum” datorită faptului că „datorită acordului economic încheiat între România și Germania, (…) un număr mare de firme germane vor participa la Târgul de Mostre din orașul nostru”. Mai era anunțată prezența și a altor „țări europene” care vor fi prezente la Sibiu, „spre a-și face cunoscute produsele lor”.
La fel de internațional a fost și Târgului de Mostre din 1941. Din ziarul „Țara” din 31 iulie, aflăm de aici că acesta urma să se deschidă pe 14 septembrie și dura până pe 28 septembrie, întârzierea, ca și durata mai redusă, fiind aruncate în seama „evenimentelor excepționale prin care trecem și împrejurărilor (transport, circulație, etc.) survenite din această situație”.
„Forurile economice superioare de Stat, au aprobat ținerea târgului nu numai pentru a nu se întrerupe tradiția, ci mai ales pentru a dovedi că deși țara noastră a fost ciuntită și trece printr-o oarecare eclipsă economică și chiar politică, din cauza războiului, ca și oricare altă țară din Europa, totuși este destul de puternică spre a-și continua activitatea economică în toate ramurile ei”.
Prezența internațională era compusă din expozanții din Germania nazistă și „din întregul Occident”. O altă contribuție și-a adus-o de data aceasta organizația Grupul Etnic German (organizaţie şi ea tot nazistă), care „și-a anunțat participarea în mod colectiv”, pentru că se sărbătorea „jubileul de 800 ani de la stabilirea lui (a grupului etnic german?, n.n.) pe pământul nostru strămoșesc”. Și-a mai anunțat prezența sau măcar au fost semnale pozitive și din partea Italiei mussoliniene. La deschidere era anunțată prezența ministrului Economiei Naționale (Ion C. Marinescu?) și a ministrului plenipotențiar al Germaniei, Manfred von Kllinger, (cel care s-a sinucis la București, în zilele insurecției din august 1944 și subiectul pamfletului „Baroane” al lui Tudor Arghezi).
Însă, din cauza vremii nefavorabile, inaugurarea târgului s-a amânat pentru 21 septembrie. La ediția din 1941 (și ultima) a Tîrgului de Mostre de la Sibiu, au expus, printre alții, tipografia „Krafft și Drotleff” din Sibiu, fabrica de papetărie și rechizite „Koch-i-noor L. & Co. Hartmuth” din Cehia (cu filială la Sibiu), fabrica de tricotaje „Hedit” din Sibiu, fabrica de lenjerie de pat „Sherg” din Brașov, fabrica de încălțăminte „Filt” din Timișoara, Industria Hotelieră „Carlton” și „Savoy” tot din Timișoara, fabrica de covoare persane și orientale A. Cegherganian din Făgăraș, fabrica de bibelouri, mânere și alte obiecte „Os-Art” din Timișoara, întreprinderea locală „Ingrico” ce producea „articole casnice din cele mai perfecționate”, ca aparate de fabricat mezeluri, separatoare de lapte, mașini de prelucrat cânepa și inul, și cel mai modern frigider, „Electrolux” alimentat prin gaz metan și electric. Mei expuneau „Laropa” din Brașov reprezentantă a mai multe firme germane, Carl F. Jickell din Sibiu, reprezentant al Mercedes Benz și electronicelor Siemens, „Seidel & Neumann” din Dresda. cunoscuta fabrică de produse alimentare „LICA” a lui Karl Albrecht jr. și chiar Crucea Roșie care cu acest prilej nu a ratat să facă și ceva propagandă: „Nu uitați! Dacă voi puteți creia, expune și vizita în liniște, faptul se datorește doar acelora cari colo în zarea lui Soare Răsare se jertfesc pentru veșnicia Crucii și a granițelor noastre!”. Nu au lipsit nici Societatea Națională de Gaz-Metan și Departamentul Mașinilor Agrigricole. Este pomenit și restaurantul „Colonade” unde cânta Orchestra Juga (Iuga?, n.n.), care „te face să-ți uiți pentru un moment necazurile în ritmul săltărețelor melodii românești”. Nu au lipsit plecăciunile aduse Germaniei și vehicularea ideii Sibiului pe post de nouă capitală a Ardealului ciuntit la Viena: „Ținând seama și de firmele Marelui Reich care au ținut să participe la acest Târg, precum și de alte întreprinderi românești și străine, asupra cărora s’ar putea să revenim, am ajuns să facem o prezentare aproape integrală acestei internaționale manifestări industriale și comerciale cari vor duce faima nouei capitale a Ardealului românesc peste mări și țări”. A fost ultimul târg de mostre de la Sibiu.
Foto: Tribuna/digitalizare Ziarele Arcanum
Ediția 1942 a Târgului de Mostre de la Sibiu nu a mai avut loc, din motivele cunoscute: războiul, care a luat o turnură nu prea propice pentru asemenea desfășurări. Totuși, spațiul nu „stătea”, ci avea utilități multiple. Locul continua să fie spațiu expozițioal ocaziona dar și punct militarizat – aici funcționa de repatrații al armatei germane – iar clădirile din incintă găzduiau tpt felul de birouri, sedii provizorii sau permanente, ateliere-școală… Terenul și construcțiile erau încă, de drept proprietatea Camerei de Comerț și Industrie Sibiu.
În iunie 1941, într-una din hale, funcționau atelierele de tâmplărie, mecanică și automobile ale Gimnaziului industrial de Băieți. Tot aici era un birou care elibera bonurile pentru talpă și încălțăminte, caree rau marfă raționalizată. Tot aici mai aveau loc diverse întâlniri, ca ce a a legionarilor români din 25 iunie 1943 (nu este vorba de legionari gardiști, ci de veteranii Legiunii Române, structură paramilitară de ordine din perioada unirii Transilvaniei cu România).
Uneori se mai întâmpla și câte o expoziție, ca de exemplu „Marea Expoziție agricolă Generală” de la 11 octombrie 1942 la care au participat cei selecționați în urma expozițiilor agricole organizate pe plase, demersul aparținând prefectului județului, colonelul Vasile C. Mihăilescu. Ca un detaliu, evenimentul urma să fie filmat, „pentru ca să se vadă pretutindeni ce pot agricultorii județului Sibiu de sub vrednica conducere a d-lui Colonel Mihăilescu, prefectul județului…”
În septembrie 1943, câteva pavilioane din incinta fostului târg de mostre devin subiectul unui mic scandal (bine întreținut de presă) dintre Camera de Comerț și armată, ajungându-se chiar la amenințări cu rechiziționarea spațiilor. Concret, autoritățile militare din Sibiu solicitau ca două pavilioane expoziționale să devină cantine sociale pentru orfanii și copiii săraci ai căror tați luptau sau au murit în război. Șef-intendentul Corpului VI Armată, locotenent-colonelul Șerbănescu, a solicitat pentru acest demers pavilioanele societății „Lica” și cel al Uzinei Electrice. Numai că în teren erau disponibile pavilioanele „Lica“, „Gaz Metan”, „Phönix” și „Deropa“, deci nu pavilionul U.E.S., care la acel moment era deja ocupat pentru ca acolo urma să aibă loc un curs comercial seral pentru adulți. În replica transmisă de către V. Bozdoc directorul Târgului de Mostre și prim-secretarul Camerei de Comerț și Industrie Sibiu, avem și „desfășurătorul” clădirilor din fostul Târg de Mostre, la acel moment. Astfel, o hală, („Hala nr. I) era ocupată de armată și găzduia „diferite unități ale armatei române și germane”, dar avea nevoie de „radicale reparații”. Halele Nr. II, III, IV și V, Hala Ford, Pavilionul „Elastic”, restaurantele „Colonade”, „Trei Stejari” și restaurantul de vară, găzduiau diverse instituții publice și militare. Pavilionul „Teodorașcu” era ocupat și cu „inventar vechiu”, alte cinci pavilioane erau „construcții simple și deschise” care deveniseră „simple adăposturi de ploaie pe timp de vară”. Finalul a fost cu happy-end cumva, Comisia Interimară dând dreptate Camerei de Comerț. Tot aici, în 1944, la 28 ianuarie, a avut loc „solemnitatea distribuirii” unor daruri făcute de către mareșalul Ion Antoenscu și Cercul I de Recrutare-Sibiu, invalizilor, văduvelor și orfanilor de război. Au fost împărțite… 60 de sănii și 36 de costume pentru orfani. O contravaloare cam mică față de valoarea vieţilor celor căzuţi pe front.
Locul a fost și personaj principal în acțiunile (extrem de liniștite la Sibiu) de la 23 august 1944. Aici, un pluton condus de un anume căpitan Opriș, cu sprijinul a două „tanchete” (probabil CHD Praha, dar „tanchetă” putea fi orice vehicul blindat pe șenile) a înconjurat atelierul de reparații al armatei germane și i-a obligat pe militarii germani să se predea.
Foto: Dumitru Chiseliță
În 1945, războiul era pe sfârșite și deja își făcea simțită prezența situația confuză și nesigură de dinainte de instaurarea regimului comunist, în care orice era posibil, chiar și ilegalitățile. Astfel, la 20 aprilie, Camera de Comerț și de Industrie Sibiu avertiza pe cei care își fac instalații de apă și gaz metan să fie foarte atenți și să verifice dacă piesele folosite de ei sunt cumpărate în mod legal sau sunt furate. Aceasta pentru că astfel de componente au fost demontate și furate din Târgul de Mostre. Se face și inventarul: două căzi de baie, două încălzitoare de apă Junkers, lavabouri, chiuvete, țevi de plumb, arzătoare de gaz. Se pare că erau sugerați și făptașii, locul fiind acela „de unde trupele sovietice au plecat fără a ne aviza”. Totuși, se oferea și un premiu echivalent cu un procent din valoarea obiectelor furate, pentru cei care îi vor identifica pe hoți. Cred că se putea întreba despre ele și la tovarășii „eliberatori” din Armata Roșie. Pe 22 iunie 1945, era anunţată arendarea, prin licitație, a restaurantului „Colonade”.
A urmat o perioadă de abandon până la finele anilor ’40, când locul fostului Târg de Mostre a devenit piață agroalimentară. Totuși, prin anii ’70 se mai organizau, în unica hală rămasă în picioare, expoziții asemănătoare ca tematică cu cele din perioada de glorie a locului, deși acum erau numite conform cerințelor vremii: „Expoziția realizărilor economiei județului Sibiu”, iar participanții erau unități economice socialiste din Sibiu Mediaș, Agnita, Avrig, Cisnădie, Tălmaciu, etc.
Foto: Dumitru Chiseliță
Din ceea ce era fostul Târg de Mostre, a mai rămas o singură construcție: una dintre halele expoziționale. A supraviețuit din necesitate, devenind la un moment dat chiar hală de legume și fructe, apoi sală de sport bună la toate unde se organizau diverse competiții, ceea ce a și rămas, acum aparținând Clubului Sportiv Școlar Sibiu. Dacă nu mă înșel, s-a vehiculat la un moment dat demolarea ei, ceea ce ar fi fost ceva cam de noaptea minții, valoarea isrorică a construcției fiind una incontestabilă, chiar dacă nu este clasată ca monument istoric.
O altă „amintire” din vremea vechiului Târg era fosta fântână arteziană parte a complexului de spații verzi-bazine cu apă de la intrare. În comunism, aceasta a decăzut la rangul de cișmea multifuncțională, bună la toate, de la spălat legumele și fructele de pământ la cișmea pentru băut apă (am băut de acolo). Bazinul fântânii era un fel de ladă de gunoi mai mult sau mai puțin bio, plină cu resturi vegetale sau alte gunoaie. La una dintre lucrările de „reabilitare” ale pieții a fost demontată și aruncată, în total dispreț, într-un colț al pieței, după care a dispărut complet.
Dar de aici intrăm în altă poveste, cea a pieții propriu-zise, care umează să o spunem.
Foto: Dumitru Chiseliță
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Actuala sală de sport (clubul sportiv Sibiu.