"Sunt ceasuri, înspre seară, cu galbene luciri"

* Nu-mi amintesc ca, în facultate, să-l fi studiat pe Gellu Naum (1915-2001), considerat "cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist" şi, poate, tocmai de aceea, în anii în care încercam să ne debarasăm de realismul socialist, dominant în primii ani de după război. Nici nu i-am citit versurile, proza şi piesele de teatru decât mult mai târziu, când începuse să fie băgat în seamă de critica literară. A fost prolific şi-a obţinut numeroase premii în ţară şi străinătate. Tatăl său, Andrei, poet şi el, a murit pe front, în luptele de la Mărăşeşti, astfel că a fost crescut de mama lui, Maria Naum, născută Rosa Gluck. Iată un eşantion din versurile lui: "Sub ceasuri, înspre seară, cu galbene luciri/când guşterii pe lespezi se zgribulesc subţiri/când frunza şi ciorchinul de roşie scoruşă/În ceasuri de acestea, pe unde se ascunde/şi părul tău cel rece şi umărul, pe unde?/Căci glasul meu, atuncea ar vrea să te cuprindă/cum aburul cuprinde un luciu de oglindă//Dar te găsesc în toate, adaos şi alint/asemenea scânteii în cremene mocnind". Poet, nu cârpaci de cuvinte. * Se fac tot felul de teorii, cum ar fi cea a dragostei în vremea inteligenţei artificiale, cu întrebarea dacă: "poate o maşinărie să simtă fluturi în stomac"? Am mai auzit expresia asta cu fluturii din stomac, care îmi pare o prostie. Iubirea nu are de-a face cu stomacul şi, cu atât mai puţin, cu fluturii, care, eventual, îţi mişună prin cap. Problema care aş ridica-o la fileu este a roboţilor care pot să răspundă tuturor nevoilor şi fanteziilor sexuale ale femeilor, înlocuind cu brio omul, iubitul, partenerul în…patul soţiei ori amantei. Dar, dacă eşti anormal/ă/s-au văzut situaţii în care oameni s-au înamorat de maşini. Nu şi viceversa… * România literară publică un "memoriu referitor la proiectul Legii învăţământului", la care "se lucrează" la Minister şi care nemulţumeşte pe toată lumea. Una dintre idei este că Legea din 1966 – miniştri fiind Ilie Murgulescu şi Mircea Maliţa – s-a dovedit mult mai bine gândită şi aplicată decât toate legile amendate în mod repetat, de după 1989. O spun asta membrii Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române. Observaţiile academicienilor sunt multe şi pertinente, dar mă îndoiesc că politicienii vor ţine seamă de ele. * Apropo, ştiţi ce vor să facă proştii noştri? Să utilizeze grila la examenul de literatură, precum la şcoala de şoferi, ceva ce nu se găseşte în nicio altă ţară! * S-au împlinit 30 de ani de la moartea lui Geo Bogza (1908-1993), considerat creatorul reportajului literar românesc, cel care a făcut de două ori puşcărie pentru scrierile sale: Jurnal de sex şi Poemul invectivă, ţinute, văd, şi acum, sub obroc, "Cel mai interesant scriitor român de vangardă" era paradoxal în tot ce făcea şi zicea: "Nicăieri unde am fost nu eram de acolo, şi nici aici unde mă aflu nu sunt de aici;  Ticăloşia unui artist îi anulează geniul; Drama exstenţei umane este de a ne naşte fără să primim o explicaţie şi de a muri tot fără să primim o explicaţie. "Nici nu ştiu la ce ne-ar folosi să ştim. * "Mă feresc cât pot de lansările de carte cu public. Mi se par nişte manifestări formale, unde se împart cu largheţe politeţuri, fără ca acestea să aibă neapărată legătură cu scrierea literară despre care se vorbeşte. Mă încăpăţânez să cred că rolul scriitorului s-a încheiat odată ce şi-a publicat cartea" (Gabriel Chifu). Sunt pe aceeaşi lungime de undă, fapt pentru care nu mi-am lansat propriile cărţi şi nici n-am participat la ale altora decât fugitiv, cunoscând scenariul: cu pensionari, cucoane pavoazate, tineri famelici, veleitari şi inşi care vorbesc ca să fie băgaţi în seamă. Mersi!