Străinii, coșmarul Securității din Sibiu. ”Organele” filau sute de turiști înainte de 1989

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Securitatea din Sibiu a produs până în 1989 documente care spun multe despre sistemul epocii și despre măsurile de siguranță pe care și le lua. Dar la fel de multe despre paranoia de la vârful structurilor politice. Este evident astăzi că Securitatea culegea informații de peste tot, din toate domeniile vieții de dinainte de 1989. Dosare publice confirmă preocupări legitime ale Securității (precum contraspionajul economic și militar, combatarea acțiunilor teroriste etc), dar și nenumărate activități specifice unei dictaturi. Mereu preocupată de exprimarea unor puncte de vedere ˝neconforme˝ și de eventuala escaladare a nemulțumirilor, Securitatea din Sibiu producea tone de maculatură dedicată acestor subiecte.

CU OCHII PE TURIȘTI

Fiindcă era interesată de posibila influență a străinilor asupra cetățenilor, Securitatea din Sibiu făcea eforturi (deloc de neglijat!) pentru a supraveghea tot! Dosarele CNSAS demonstrează atenția cu care erau tratate prezența aici a turiștilor din afară țării, vizitele la rudele din România ale celor plecați peste granițe, vizitele personalului diplomatic în județul Sibiu și activitatea străinilor care lucrau în județ (da, se întâmpla să existe și așa ceva!).

Un document aflat în arhiva CNSAS și datat 21 septembrie 1989 arată că între 1988 și 1989 ˝pe raza județului Sibiu s-au înregistrat 255 de vizite ale diplomaților occidentali acreditați la București˝ și că asupra TUTUROR acestora au fost ˝întreprinse măsuri specifice complexe˝.

Practic, erau urmăriți în diferite feluri toți cei care ajungeau la Sibiu din alte țări, indiferent dacă exista sau nu vreun indiciu de colaborare cu servicii străine (furnizat de serviciul de informații externe român, spre exemplu). Era, deci, un volum de muncă enorm. Sunt mii de pagini în arhivele CNSAS care descriu întâlniri oficiale ale ambasadorilor cu reprezentanți din diferite structuri ale administrației publice, dar și mii de pagini în care sunt descrise plimbări prin Sibiu ale diplomaților cu soțiile sau alte nimicuri.

CÂȚI SECURIȘTI ERAU

Toate preocupările acestea ar putea da impresia unui aparat instituțional-mamut, însă documentele demostrează că la 22 decembrie 1989 Securitatea sibiană avea un total de 143 de cadre. Dar beneficia, evident, de un număr important de colaboratori de toate felurile, de la securiștii de întreprindere și până la informatorii cu nume conspirative.

Un document al Securității județene Alba citat de Adevărul în anul 2020 demonstra că la 1 ianuarie 1988 nu mai puțin de 4300 de persoane erau implicate efectiv în activitățile serviciului secret din județul vecin.˝Majoritatea dintre aceştia (2.212) erau informatori, 864 reprezentau personal de sprijin, 32 erau rezidenţi, iar 155 erau gazde….˝- scria Adevărul reproducând date dintr-un document deținut de Muzeul Unirii din Alba Iulia. Ne putem, astfel, imagina că numărul persoanelor aflate în slujba (nu neapărat în solda!) Securității sibiene, era cam același, țînând cont că, așa ca și Alba, și Sibiul deținea întreprinderi din zona industriei de apărare și că populațiile totale erau comparabile (în 1992 – Alba- 414 mii locuitori, Sibiul 452 mii).

AMBASADORII PUNEAU PAIE PE FOC

Străinii erau monitorizați fiindcă, așa cum spuneam, puteau influența cetățenii. Sau , mai simplu spus, fiindcă puteau pune paie pe foc. Securitatea avea, fără doar și poate, la nivel central o listă cu diplomații care ridicau probleme, iar cel al Olandei la București, Storn Coenraad Frederik era, evident, unul dintre ei.

Nota referitoare la vizita lui la Sibiu (octombrie 1989) confirmă că ambasadorul avea un interes deosebit pentru creatorii de artă pe care-i contacta (zice Securitatea) ˝sub acoperirea unor veleități cultural-artistice˝. În zilele prezenței lui Storn la Sibiu Securitatea a inițiat ˝măsuri complexe de supraveghere, inclusiv prin interpunerea unei surse verificate, cu reale posibilități de penetrare, influențare și descifrare a intențiilor ostile ale diplomatului˝. Practic, ambasadorul a fost urmărit non stop, securiștii concluzionând că interesul ambasadorului a fost de a ˝contacta , cunoaște și testa loialitatea și eventual susceptibilitatea la fapte contestatare a unor intelectuali de valoare domiciliați pe raza județului Sibiu˝.

Între intelectualii de valoare la care se face referire se află și regretatul scriitor sibian Mircea Ivănescu, cu care ambasadorul s-a văzut în compania altor persoane. Securiștii monitorizau totul , așa că au aflat că discuțiile despre arta și cultura românească au fost ˝puternic marcate de atitudinea ostilă (a ambasadorului -n.n.), de încercările de discreditare a politicii partidului și statului (…) și chiar de incitare…˝.

Evident, de cele mai multe ori în astfel de cazuri, sibienii care interacționau cu persoanele străine, fie ele ambasadori sau nu, erau ˝luați în lucru˝, ˝prelucrați˝ direct sau indirect pentru se elimina orice risc.

˝…acționăm pentru stabilirea reacției persoanelor contactate , contracararea și neutralizarea tuturor influențelor negative receptate…˝- se arată în încheierea Notei Securității sibiene.

În speța diplomaților Securitatea avea indicii că unii fac parte din servicii de informații . Nota din septembrie 1989 evocă diplomați francezi în această situație, dar și vest-germani.

˝Comportamentul, activitatea și preocupările acestor diplomați, în special ale lui MERTENS JURGEN (atașatul comercial al Ambasadei RFG în România- n.n.) și ale atașaților culturali francezi atestă apartenența lor la organele de informații din statele respective˝- susțineau reprezentanții Securității din Sibiu.

Semnale suplimentare de alarmă apăreau imediat ce între sibieni și diplomați se legau prietenii sau se făceau schimburi de cadouri . Securitatea bănuia racolări și/sau informări contra foloase materiale.

SIBIENII PLECAȚI ȘI ÎNTORȘI: SPIONI

Securiștii au constatat pe vremuri că unii dintre cei care revin la Sibiu după ce s-au stabilit (˝legal sau ilegal˝) în afara granițelor sunt agenți ai unor servicii străine, inclusiv CIA. Și că aceștia revin în țară pentru a strânge informații, unele la îndemână (opinii față de unele evenimente politice sau economice) și unele mai sensibile. Bunăoară, într-un document din anul 1982 sunt exemplificate cazuri de cetățeni germani (de origine română) care au revenit în țară și au intrat în contact cu rude sau foști colegi pe care au încercat să-i recruteze, de la care au încercat să obțină (profitând de faptul că stăpâneau limba) informații sau pe care au încercat să-i implice în acțiuni.

˝<HEINZ>, tehnician la o firmă particulară din Munchen, emigrat în anii precedenți din țară noastră își face prezența anual în zona unor obiective cu producție de apărare din județ, contactând rude și prieteni care lucrează în aceste obiective˝- se arată într-o Notă a Securității din anul 1982. HEINZ se întâlnea, mai susținea Securitatea sibiană, la întoarcerea în Germania, în casa unui preot de origine română (˝suspect a fi agent S.F.I.˝) cu alți emigranți români cu care făcea ˝schimb de impresii˝.

În aceeași Notă de Securitate este descrisă vizita lui ˝ROBERT ˝care vine la Sibiu de două ori pe an, la rudele rămase aici. Acesta ˝a contactat prin intermediul fratelui său doi dintre principalii deținători de date secrete dintr-un obiectiv de apărare. Această acțiune succede unei încercări de observare directă a obiectivului de apărare în cauză unde s-a deplasat folosind autoturismul fratelui său, cu număr de înmatriculare românesc, deși avea mașină personală˝.

ITALIENI FILAȚI INTERESÂNDU-SE DE ˝NIȘTE INDIVIDE˝

Meciul România-Italia de la Sibiu, din martie 1989 a fost la rându-i un mare subiect pentru Securitate. Aceasta i-a avut în vedere, cel mai probabil între alții, pe Nuzzi Erico (˝botezat˝de Securitate ˝Nicolae˝) și pe Arecco Pier Luigi (botezat ˝Aron˝), cazați la Continental. Documentele CNSAS explică și interesul pentru cei doi: făceau parte din staff-ul naționalei italiene de fotbal. A fost filat și ziaristul italian Romano Francardeli , botezat ˝Feri˝, însă probabil vizita lui ˝Nicolae˝și ˝Aron˝ într-un apartament de pe strada Rahovei a fost marea dilemă a securiștilor sibieni.

˝La ora 21.17, obiectivele au ieșit din hotel, au mers la microbuz și cu acesta s-au deplasat pe Calea Dumbrăvii, vizavi de magazinul Dioda , au oprit, au mai urcat doi indivizi, unul dintre ei primind numele conspirativ ˝Nelu˝ și au continuat până în strada Rahovei unde au oprit în fața blocului nr.16. Aici Nelu și individul au coborât întrebând de două individe ce lucrează la Mârșa în timp ce obiectivele au rămas în mașină. La ora 22.30, Nelu și individul au revenit la microbuz și au discutat cu obiectivele timp de trei minute după care au coborât cu toții și au mers la blocul 17.De la adresa de mai sus obiectivele au ieșit la ora 2.35 fiind conduși până la ieșirea din bloc de o individă…˝- scrie în nota de filaj a Securității.

Rămâne un mister ce au făcut italienii acolo, dar trebuie reamintit înaintea oricăror idei deocheate că la Mârșa exista o uzină din industria de apărare, așadar Securitatea putea să aibă sub nas și o situație cu adevărat serioasă…

Foto: documente CNSAS