Nici n-apucă să se răcească subiectul închiderii chioșcului de ziare din centrul Sibiului din cauza unui pachet de țigări vândut unui minor,  că se năpusti asupra noastră o știre care ne reconfirmă carențele și absurdul legislației românești. Un supermarket din Timișoara a primit o amendă de 5.000 de lei pentru că un paznic nu i-a permis accesul în incintă unui nevăzător însoțit de un câine ghid. În zadar a încercat omul să îi spună cerberului că are acest drept, că acel câine este punctul lui de sprijin, paznicul a ținut-o pe a lui, că animalele nu pot intra în magazin (oare nici boii deghizați?). Lăsând la o parte lipsa de cultură și de empatie a nefericitului ajuns să decidă cine intră în magazinul la ușa căruia străjuia, remarcăm atitudinea de neam prost a reprezentanților supermarketului, care au contestat amenda de 5.000 de lei, invocând tot felul de argumente penibile; noroc că judecătorii, oameni cu mai multă minte și umanitate, au menținut sancțiunea. Dar „ce avem noi aici?”, vorba simpaticelor personaje din seria B.D. O amendă aplicată pentru o abatere, nicidecum întreruperea activității pentru 30 de zile. Ce e mai grav ? Să vinzi un pachet de țigări unui minor sau să privezi de un drept fundamental o persoană cu dizabilități? Eu unul cred că cea de-a doua abatere merita o pedeapsă mai mare. Interzicerea accesului unui om cu o problemă medicală într-un magazin pentru că e însoțit de un câine ghid e mai mult decât o mârlănie, decât expresia unei neputințe mintale și sufletești, e dovada unui primitivism dintr-un stat cu pretenții de civilizație. Un câine antrenat cu mari eforturi, de care depinde existența unui om, nu poate prejudicia activitatea economică a unui magazin, dar pentru un posesor de mentalitate obtuză e doar un animal. Că prin magazin se pot flutura inși mult mai murdari și mai necivilizați decât un câine, care lasă în urmă dâră de putoare, nu e nicio problemă. Ei sunt oameni, deci au toate drepturile din lume. Inclusiv pe acela de a-ți desfunda sinusurile, la o simplă ridicare a brațului. Să ne întoarcem totuși, la comparația celor două situații, cea din centrul Sibiului și cea de la Timișoara. Un pachet de țigări vândut unui minor poate închide o afacere mică, în vreme ce încălcarea dreptului unei persoane cu dizabilități se „tratează” cu o amendă de 5.000 de lei, probabil un fleac pentru un supermarket. Spuneam că legislația românească geme de carențe, de absurd, cinism, dar e plină ciucur și de ipocrizie.