Școala cu toporul ținut la loc de cinste. Are o vechime de 4.000 de ani

Puțini ar putea crede că locul unui topor ar putea fi în vitrina unei școli gimnaziale. Dar dacă luăm în considerare că unealta este din piatră, că are o vechime de 4.000 de ani și o mare însemnătate istorică, atunci lucrurile se schimbă.

„Vinovat” de prezența toporului în incinta Școlii Gimnaziale Nocrich este Achim Mihuleț, fost profesor de istorie și director al acestei școli. În prezent pensionar, domnul Mihuleț mai trece pe la școală să admire fărâma de istorie păstrată în vitrina de la etaj.

Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, vorbește despre profesorul Mihuleț și școala din Nocrich într-o nouă postare din seria OAMENI ȘI LOCURI DE POVESTE.

„Am ajuns la Nocrich în 1980, după ce am predat ca învățător în Țichindeal, un sat din apropiere. Muncitorul care se ocupa de întreținerea școlii mi-a vorbit despre un sertar plin cu pietre, aflat în vechea clădire a școlii germane. Aici am găsit o mică comoară”, rememorează fostul dascăl momentul în care a descoperit toporul din piatră.

Din vitrină scoate o bucată cenușie de piatră șlefuită, cu locaș pentru mâner. O privește admirativ: „Este un granit dur, cred că are o vechime de peste 4.000 de ani. În mod sigur, nu a fost descoperit în zona Nocrichului, fiindcă aici nu există granit. Avem însă rămășițele unui alt topor din perioada neolitică, confecționat din gresie. A fost  descoperit în comună și este menționat în Repertoriul arheologic al județului Sibiu”.

Se sună de pauză, iar culoarele școlii sunt inundate de elevi. Copiii râd, mulți ies în curte, toți îl salută pe fostul dascăl. Îl întreb cum se face că toporul nu a dispărut din școală în cei 45 de ani de când a fost reperat în clădirea alăturată a fostei școli germane. „Copiii nu fură. Majoritatea știu de la părinții lor despre obiectele expuse în școală. Ba chiar, mulți dintre foștii elevi ai școlii m-au însoțit la săpăturile arheologice pe care le-am făcut în zonă”.

Colecția inimosului profesor de istorie mai cuprinde un fusaiol, o greutate utilizată de strămoșul războiului de țesut, un piepten de cânepă, numeroase obiecte de ceramică și chiar o componentă a unei râșnițe dacice din piatră, utilizată pentru măcinatul cerealelor. „Am avut și câteva monede de argint care au dispărut în urma unei spargeri date într-o noapte a anului 1990. Tot în acea noapte a fost jefuită librăria din Nocrich, de unde a fost luat <Omagiul> lui Nicolae Ceaușescu. Se spunea, la acea vreme, că lucrarea ar fi fost ulterior vândută în Germania contra sumei de 1.000 de mărci”.

Lângă vitrină tronează fostul clopot al școlii germane, edificată în 1859. „Acesta anunța începutul și sfârșitul orelor de curs. El suna când dascălul avea pregătite toate cele necesare. Doar atunci veneau copiii la școală, când suna acest clopot. El era montat pe acoperiș, într-un mic turnuleț din lemn, care poate fi văzut și astăzi”.

Profesorul Achim Mihuleț a predat istoria timp de 37 de ani la școala din Nocrich. I-a fost director timp de 28 de ani, cu o scurtă pauză. „Comuniștii au dispus schimbarea mea din funcție pe motiv că un membru al familiei a fugit din țară în martie 1989. După Revoluție am fost din nou numit director și am ocupat această funcție până la pensionare, în 2017”.

Dacă ajungeți la Nocrich, locul de naștere al baronului Samuel von Brukenthal, nu ratați o vizită la vechea biserică evanghelică purtătoare a hramului Sfântului Ladislau, în care puteți admira  o lucrare a pictorului Franz Neuhauser jr., realizată în 1816 și care îl reprezintă pe Iisus cu un potir în mână. Alături, se află școala în care toporul este păstrat la loc de cinste, iar șansele ca Achim Mihuleț să vă fie ghid sunt foarte mari, dată fiind pasiunea pentru istoria acestor locuri a fostului dascăl, sătean de frunte al Nocrichului, sat al județului Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!