Cum era de așteptat, din nou s-a dat dezlegare la ipocrizie după alegerile din Italia. Victoria Giorgiei Meloni, lider al formațiunii ”Frații Italiei” a deschis robinetul declarațiilor mai mult decât discutabile ale unor lideri din Europa care s-au arătat îngrijorați de ceea ce s-ar putea întâmpla în Italia. Cu alte cuvinte, aceștia sunt nemulțumiți de voința majorității alegătorilor dintr-o țară. Altfel, foarte mari apărători ai democrației, respectivii lideri își demonstrează intoleranța taman când vorbim despre principalul atribut al democrației, voința poporului. Am auzit și printre politicienii și analiștii de la noi voci care explicau, pe tonalități înțelepte, cât de periculoasă poate fi această victorie. Probabil singurii care pot explica acest rezultat sunt italienii, nicidecum noi, americanii, francezii, nemții sau olandezii. Curentul naționalist prinde aripi în multe zone ale Europei și, trebuie să recunoaștem, uneori acei politicieni nu sunt capabili să treacă dincolo de limitele unui populism deșănțat. Nu e nimic rău în a fi patriot, dar asta nu înseamnă ruperea legăturilor cu restul continentului. Progresiștii s-au străduit în ultima perioadă să dea o încărcătură peiorativă termenului ”naționalist”, dar o atitudine echilibrată care să apere deopotrivă o națiune și să păstreze o relație demnă cu alte state este lăudabilă. Nu știm, deocamdată, ce intenții are Giorgia Meloni, care va fi parcursul Italiei sub guvernarea sa, iar dacă prețuim cu adevărat democrația trebuie să respectăm decizia italienilor, indiferent de convingerile noastre. N-am auzit de intenția acestei formațiuni de a scoate Italia din UE sau NATO, firește, există aspecte discutabile în programul lor, dar cei ce pretind că stăpânesc instrumentele democratice ar trebui să se gândească la un dialog constructiv nu la blamarea imediată a unor rezultate date de un proces electoral democratic. E posibil ca această victorie să fie începutul unei perioade grele pentru Italia, dar rezultatul votului de duminică exprimă o mare nemulțumire față de ceea ce s-a întâmplat până acum în această țară. Succesul tot mai mare al partidelor naționaliste în statele europene ar trebui să le dea de gândit oficialilor UE și să îi determine să adopte alte politici decât cele care s-au dovedit ineficiente. Nu vorbim despre ce va face sau ce nu va face Giorgia Meloni în Italia, ci ne înspăimântă atitudinea nedemocratică a unor autopretinși democrați care ne aduc aminte de niște siniștri purtători de bască ce înfierau cu mânie proletară ”burghejii”, bineînțeles, în numele democrației și al binelui făcut cu forța. Nu cred în discursurile populiste ale celor ce promit energie gratis pentru popoarele lor, mâncare și carburanți la prețuri de nimic, înțeleg că patri(h)oții sunt pe val din cauza lehamitei tot mai multor popoare față de politicienii de până acum, dar, nu pot să nu observ că și cei ce li se opun acestor guralivi fără substanță îmbrățișează tot o retorică ipocrită. Democrația e utilă doar în discursuri și atunci când le e pe plac celor ce și-au atârnat-o la rever; când ea le afectează interesele meschine, dispare de parcă nici n-ar fi existat vreodată.