Programul care transformă șoferii-problemă în participanți responsabili la trafic: „Puteam să ajung la morgă, nu la probațiune”

„În siguranță la volan. Stop accidentelor!”, programul de prevenire a infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice,derulat de Serviciul de Probațiune Sibiu, în parteneriat cu structurile rutiere ale Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Sibiu și Serviciul de Ambulanță Județean, a devenit, din 2019 încoace, una dintre cele mai consistente intervenții educative dedicate persoanelor sancționate penal pentru infracțiuni rutiere.

Dincolo de obligația impusă prin hotărâri judecătorești, programul funcționează ca un spațiu de confruntare cu realitatea riscurilor din trafic, cu consecințele personale și cu responsabilitatea față de ceilalți.

În cei șase ani de la debutul său la Sibiu au fost organizate 21 de grupuri, cu câte 15-18 participanți, ceea ce înseamnă aproximativ 350 depersoane incluse în program între 2019 și 2025. În primele zece luni din 2025, la nivelul Serviciului de Probațiune Sibiu, sunt supravegheate în jur de 2.100 de cazuri.

Un program național, testat la Sibiu încă din faza de experiment

Programul de prevenire a infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice a fost conceput la nivel național pentru persoanele care au comis infracțiuni rutiere și se află în evidența serviciilor de probațiune. Serviciul de Probațiune Sibiu l-a aplicat din 2019, din etapa experimentală, și a contribuit la dezvoltarea și adaptarea lui.

Scopul principal este prevenirea recidivei și, indirect, creșterea siguranței rutiere prin reducerea numărului de accidente provocate de comportamente inadecvate la volan. Structura de bază cuprinde patru sesiuni de grup, organizate săptămânal, cu o durată de două–trei ore fiecare. Fiecărei întâlniri îi corespunde o temă centrală, iar elementele teoretice sunt îmbinate permanent cu exemple concrete, studii de caz, discuții și teme pentru acasă.

Temele acoperite includ: legislație rutieră și penală, cu accent pe diferențele dintre contravenții și infracțiuni; analiza factorilor de risc rutier și a limitelor sistemelor de siguranță; conducerea sub influența alcoolului și drogurilor (cu testarea ochelarilor care simulează o alcoolemie de peste 0,8‰); perspectiva victimei și impactul emoțional, social și familial al accidentelor; autoanaliza factorilor personali de risc și identificarea alternativelor de comportament.

La Sibiu sunt organizate anual 5-6 grupuri, formate, în medie, din 15 participanți. Beneficiarii provin din medii foarte diferite: de la persoane cu un nivel redus de educație până la absolvenți de studii universitare.

Extinderea programului: de la prevenire la prim ajutor

Din 2023, Sibiul a devenit primul serviciu din sistemul de probațiune care a extins și a pilotat o sesiune nouă în acest program: „Proceduri în caz de accident: măsuri de intervenție și prim ajutor”. Acest demers a fost stimulat de buna colaborare cu Serviciul Rutier Sibiu și de dedicarea oamenilor din sistem pentru activitățile de prevenire. Partenerii din Serviciul de Ambulanțăau răspuns prompt invitației de a se alătura proiectului și au devenit colaboratori de bază.

Noua componentă are două mize majore: pregătirea participanților pentru a reacționa corect în situații reale de accident și stimularea empatiei față de victime, prin înțelegerea fragilității ființei umane.

Sesiunea de prim ajutor acoperă obligațiile legale în caz de accident, cu sau fără victime; proceduri de diminuare a riscurilor suplimentare (autoevacuarea dintr-un vehicul răsturnat sau aflat în pericol de incendiu, intervenții în caz de incendiu auto etc.); pașii esențiali ai acordării primului ajutor – protejarea zonei, evaluarea victimelor, apelul 112, manevre de deschidere a căilor respiratorii, resuscitare cardio-respiratorie, oprirea hemoragiilor, asigurarea izotermiei, abordarea psihologică a victimei, utilizarea trusei auto de prim ajutor.

În aprilie 2023, 15 persoane supravegheate pentru infracțiuni rutiere au participat la prima sesiune. Întrebările au fost directe: ce faci dacă mașina cade în apă, cum te evacuezi dintr-un autoturism răsturnat, cum procedezi dacă vehiculul ia foc, ce detalii trebuie comunicate la 112 și ce poți face până la sosirea echipajelor specializate.

Componenta practică este dominantă: participanții exersează proceduri de resuscitare cardio-respiratorie, oprirea hemoragiilor, imobilizarea unui membru și intervenții în caz de arsuri, sub îndrumarea formatorilor.

De la infractor la potențial salvator

În alte state europene, programe similare sunt obligatorii și contra cost pentru persoanele care au comis infracțiuni rutiere și doresc să își redobândească permisul. Programul este parte a obligațiilor de supraveghere și reintegrare pe care le au persoanele aflate în evidența serviciilor de probațiune, însă la Sibiu miza lui depășește interesul individual: îi transformă treptat pe participanți în actori potențiali ai justiției restaurative, capabili să intervină eficient ca martori la un accident și să transmită în comunitate o altă cultură a siguranței rutiere.

Din feedback-ul beneficiarilor reiese că programul îi ajută, în primul rând, să-și schimbe perspectiva asupra propriei fapte și asupra regulilor de circulație. Mulți declară că au înțeles mai bine pericolul rutier și necesitatea unei conduite responsabile în trafic, indiferent de ipostaza în care se află (pieton, șofer, observator), gravitatea faptelor comise și riscul recidivei.

Exercițiile practice – testele similare examenului pentru redobândirea permisului sau parcurgerea unui traseu pietonal cu ochelari de simulare a stării de ebrietate – îi confruntă cu propriul nivel real de cunoștințe și abilități. Studiile de caz video, inclusiv cele soldate cu victime decedate, le arată în concret cum o decizie luată sub influența alcoolului sau impulsivității poate produce un lanț de consecințe ireversibile.

Participanții sunt încurajați să analizeze consecințele propriilor fapte nu doar asupra lor, ci și asupra familiilor, prietenilor și potențialelor victime. Pentru unii, programul devine primul spațiu în care recunosc, în grup, obișnuința de a conduce fără permis sau sub influența alcoolului, uneori ani la rând, fără să fi fost prinși.

Și interacțiunea directă cu polițiștii, într-un alt rol decât cel de sancționare, contribuie la schimbarea de perspectivă. Participanții descoperă activitatea de prevenire și educație pe care o desfășoară poliția rutieră, iar acest lucru se traduce adesea printr-un plus de încredere în instituție.

Viața bate filmul: „Am crezut că sunt mai deștept decât legea”

„Povestea mea începe într-o țară străină, unde părinții mei munceau în agricultură, iar eu mergeam la școală și visam să conduc”, povestește un tânăr sibian care a trecut prin programul derulat de Serviciul de Probațiune.

La 11 ani, într-un sat liniștit din străinătate, a urcat pentru prima dată serios la volan, într-o familie în care nici părinții nu aveau permis. Spune că a învățat să conducă din observație și din explicațiile prietenilor, într-un mediu în care regulile păreau mai permisive: putea fi trimis în judecată pentru conducere fără permis abia la 18 ani, iar mentalitatea locală era orientată mai mult spre „corectarea greșelii” decât spre pedepsire. Experiența de acolo l-a făcut să creadă, mult timp, că ce făcea era acceptabil, câtă vreme nu provoca pagube sau victime.

După repatrierea familiei în România, la 16 ani, tânărul s-a trezit din nou într-o poziție de „străin”, de această dată în propria țară. Mașina a redevenit instrumentul prin care a încercat să se integreze. A ignorat avertismentele venite de la părinți, vecini și prieteni. Își construise propriile teorii de „siguranță”: își studia traseele, evita să parcheze în fața casei, se asigura că are alte mașini în față, nu depășea limitele de viteză în oraș și încerca să respecte regulile de circulație pentru a nu atrage atenția.

„Curajul și inconștiența îmi erau hrănite de laudele celor din jur, care îmi spuneau ce bine conduc. În mintea mea, nu făceam nimic greșit: vedeam oameni cu permis care conduceau mai prost ca mine și nu înțelegeam de ce ei pot, iar eu nu”.

În timp, în jurul lui s-a format un anturaj cu persoane care încălcau frecvent legea: consumatori de droguri, persoane implicate în furturi sau scandaluri. În paralel, continua să susțină examenele pentru permis, pe care le pica repetat, din cauza stilului de conducere nonconformist. Conducea însă aproape zilnic, inclusiv la drumuri lungi, convins că-și poate gestiona singur riscurile.

Primul dosar penal pentru conducere fără permis a venit în urma unei opriri în trafic. Mașina era decapotabilă, orașul plin de camere video, iar negarea nu era o opțiune realistă. În portieră,polițiștii au găsit un pistol, iar asupra lui – obiecte contondente, pe care le justifica prin teama de conflicte cu persoane mai solide fizic. A urmat ancheta, declarațiile, stresul de a implica familia tinerei care se afla cu el în mașină și primele luni de anxietate legate de posibilitatea unei condamnări cu executare.

După acest episod, tânărul a reluat vechiul obicei de a conduce, de data aceasta cu strategii noi: mașina parcată la intrarea în oraș, trasee ocolitoare, evitarea zonelor în care știa că se formează filtre. Părinții au încercat să-i limiteze accesul la chei, însă el găsea mereu soluții. În paralel, muncea mult și își construia o reputație bună la locul de muncă. Spera că aceste argumente îl vor ajuta eventual în fața instanței.

Momentul de ruptură a venit într-o seară, după program, pe drumul spre Păltiniș. Obosit și nemâncat, a băut o bere în mașină, în timp ce cobora din stațiune cu doi pasageri. La intrarea în Sibiu, a dat peste un filtru de poliție. A ales să nu oprească și a accelerat.

„Singurul lucru la care mă gândeam era să nu fac accident și să scap de închisoare. Aveam peste 150 km/h, vedeam girofarul în oglindă și simțeam cum fiecare secundă în plus la volan crește riscul pentru mine, pentru pasageri și pentru ceilalți din trafic”.

A urmat o urmărire în care a depășit mașini pe serpentine, a atins aproape 180 km/h între localități și a reușit, pentru scurt timp, să se distanțeze. Cursa s-a încheiat însă în același loc în care fusese prins și prima dată, când un alt echipaj i-a blocat calea. A ales să se oprească.

Reținerea, încătușarea, drumul la secție și apariția părinților au transformat teribilismul într-un șoc frontal cu realitatea. Tatăl său le-a strâns mâna polițiștilor și le-a mulțumit că îl iau pe fiu „din secție, nu din morgă”. Tânărul a aflat ulterior că alcoolemia era de 0,15 mg/l alcool pur în aerul expirat, o valoare mică, dar suficientă ca să-i diminueze reflexele și să alimenteze decizia de a fugi.

Au urmat aproape doi ani de proceduri judiciare, nopți nedormite și anxietate constantă în legătură cu posibilitatea unei condamnări cu executare. După pronunțarea sentinței în primul dosar, a fost inclus în programele Serviciului de Probațiune Sibiu, unde a parcurs sesiunile dedicate educației rutiere, factorilor de risc, consecințelor asupra victimelor și familiei și perspectivelor de schimbare.

În timp, studiile de caz, discuțiile despre accidente reale și întâlnirile de grup l-au determinat să își privească altfel propriile decizii. A început să vadă nu doar riscul pentru el, ci și pentru ceilalți.

„Am pierdut ani de viață, bani, liniște și am îmbătrânit înainte de vreme, eu și părinții mei. Concluzia la care am ajuns e simplă: indiferent cât de deștept te crezi, nu ai dreptul să plătești plăcerile tale cu viețile altora”.

Astăzi, tânărul locuiește în alt oraș, merge peste tot cu taxiul, are o relație stabilă și o poziție profesională mai bună, cu oameni în subordine cărora le povestește experiența sa. Spune că s-a îndepărtat de anturajul de odinioară și a păstrat în jur doar persoanele care, încă de atunci, încercau să îl descurajeze să conducă fără permis. Își propune să își finalizeze studiile și să obțină permisul în mod legal.

Ca mulți alții care au parcurs programul, și-ar fi dorit ca astfel de experiențe să le fie prezentate încă din perioada cursurilor la școala de șoferi sau în alte contexte, înainte de susținerea examenelor pentru obținerea permisului.

Paul NEAGU