Staţi, nu săriţi, nu a fost împuşcat acum. Ci la Revoluţie. Îl chema Octavian Romulus Niţă, era căpitan de transmisiuni la Şcoala de Transmisiuni iar pe 22 decembrie 1989 a fost trimis în misiune cu câţiva elevi militari, trimişi ca să asigure paza centralei telefonice de pe bd. Mihai Viteazu. Acolo, sus, pe clădire, a şi fost împuşcat. De cine? Părerile sunt împărţite şi, ca de obicei în cazul 1989, se bat cap în cap.

Raportul SRI "privind evenimentele din decembrie 1989 in judetul Sibiu" şi citat de revista Historia, spune că Niţă a fost împuşcat "în timp ce inspecta planşeul clădirii", de către "o formaţiune de lunetişti" ai "UM 01512 Corp B", fiind confundat cu un terorist "graţie" unui telefon de la nişte băieţi care ştiau cam tot şi care anunţaseră că centrala de pe Mihai Viteazu era ocupată de… terorişti. Vezi aici: https://historia.ro/sectiune/general/revolutia-din-1989-cazul-sibiului-584484.html 

O altă sursă, pagina Portalul Revoluţiei, spune că Octavian Niţă a fost împuşcat în cap, bazin, picioare şi clavicula stângă. Deci cam prea multe gloanţe şi prea împrăştiate pentru un grup de super-sniperi. O altă ipoteză ar fi să fi fost împuşcat de faimosul terorist aflat în macaraua-turn din zonă, anihilat şi el de militari. Deci din situaţia asta încâlcită sigur e un lucru. Căpitanul Octavian Niţă a murit la datorie. Împuşcat de terorişti sau de ai lui. Fiind câzut la datorie, a fost înaintat post-mortem la gradul de maior şi este erou-martir al Revoluţiei din 1989. În semn de respect şi amintire, o stradă dintr-un cartier mărginaş al oraşului poartă numele lui, s-a ridicat în memoria lui un monument în curtea Şcolii de Transmisiuni iar pe clădirea Telefoanelor s-a amplasat o placă memorială.   

Placa aceea a trăit bine mersi, nestingherită decât de unele reclame care o eclipsau uneori, din 1991 până recent, mai exact, până la renovarea clădirii.

Pe ea scria:

"Pentru libertate şi dreptate

pe această clădire a căzut

eroic M(aio)r. p(ost). m(ortem). NIŢĂ OCTAVIAN

în 22 decembrie 1989

Fie ca cinstirea să-i fie veşnică 

Promoţia subofiţeri transmisiuni 1991"

Ei bine, cinstireea nu i-a fost veşnică pentru că acum placa a dispărut complet de pe clădire. Da, Octavian Niţă a murit acolo. Ei şi? E mai important să acoperim clădirea cu tablă şi să nu mai fie loc de o placă de, marmură nu neapărat arătoasă, dar cate spune săraca şi ea că acolo a murit un om? Nu eu trebuie să răpund aici ci cei care au "uitat" detaliul acesta şi cei care nu au verificat ce s-a făcut aici.

Am aşteptat până la finalizarea lucrărilor, cu speranţa că, doar-doar şi în ciuda aparenţelor, "amintirea" aceea a faptului că aici, totuşi, nu e o clădire ca oricare alta, ci are în ea şi sânge de om căzut la datorie, să îşi regăsească locul pe faţadă. Dar nu. Normal Sibiu că nu.

Şi hai să nu aud textele alea cu "ai ceva cu", sau despre cum mi-e ciudă că nu m-am descurcat în viaţă şi nu am şi eu o clădire a telefoanelor a mea, că nu e vorba de aia. "Aia" e că pe această clădire a fost împuşcat un om. Dar ce mai contează, scrie undeva asta? Păi scria.A cum nu mai scrie. De ce?