Parcul de pe Coposu, fără romantisme…

O bancă sau, vorba ştiriştilor americani, cel puţin o bancă este distrusă nu atât de grafitti cât fizic. Probabiul vreun voinic ori de pe sate, ori de pe la vreun liceu, a aranjat-o. Motivul? De aia. Plus că acţiuni din astea sunt de când mă ştiu. Sunt o dovadă a civilizaţie de Ardeal în special şi românească în general.

Fântâna arteziană amplasată aici lasă apă. Mai ales când e vânt. Probabil şi mai ales când nu e vânt, asta urmează a fi verificat. De ce merg artezienele şi pe vânt şi pe ploaie, consumând apa şi demonstrând prin asta şi că poveştile cu "sustenabilitatea" şi economia la resurse sunt exact ceea ce sunt, nişte poveşti, asta nu suntem în măsură să răspundem. Poate pentru că ne permitem. Plus că la Sibiu e un obicei ca fântânile arteziene să curgă pe lângă, vorba aia, avem destule precedente.

Cum se prăjeşte un cod QR? Uite aşa. Faci o chestie din tablă, pe bani publici de la Ad­ministraţia Fondului Cultural Naţional, imprimi un cod din ăsta fărădecarenusemaipoate,  via care primeşti informaţii succinte despre obiectivul vizitat. Ideea e că fiind pe o bucată de tablă (sau ce alt material o fi) şi expusă la soarele canicular care bate DIRECT pe zid, în câtva timp ai o friptură de cod QR.

Accesând adresa, de acolo, bcity.ro, aflu că zidul ce-l văd "face parte din incinta a cincea de fortificaţie a cetăţii medievale construite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea pentru întărirea Oraşului de Sus". Ideea e că în a doua jumătate a secolului al XVI-lea nu mai era Evul Mediu, deja bubuia Renaşterea, cu toate mostrele ei de civilizaţie: execuţii publice, războaie catolico-protestante, foamete, vreme extremă, mizerie urbană. Dar contează mai puţin asta. Ar conta dacă le-ar schimba, că arată urât aşa şi vorba aia, aici vin turiştii.