(P) Ruxandra Cibu Deaconu, USR: „Ce fel de comunitate suntem, dacă cei mai epuizați părinți trebuie să strige și să plângă ca să fie auziți?”

O dezbatere marcată de foarte multă emoție dar și de problemele cu care se confruntăpărinții copiilor cu nevoi educaționale speciale și ai celor cu tulburări din spectrul autist a fost organizată de senatoarea Ruxandra Cibu Deaconu, având ca temă centralăincluziunea acestor copii în școli.

„E nevoie de echipe multidisciplinare reale. E nevoie de formare pentru cadrele didactice care azi duc greul și nu au pregătire psihopedagocică. E nevoie de norme aplicabile la legile existente. Și mai ales este nevoie de incluziunea părinților, pentru că și ei au nevoie de sprijin, a declarat Ruxandra Cibu Deaconu la finalul întâlnirii la care au participat specialiști, părinți, cadre didactice și în cadrul căreia s-au discutat posibile soluții și, mai ales, s-a explicat care este diferența între integrare și incluziune.

Cei prezenți au spus fără echivoc că incluziune înseamnă ca școala să se adapteze pentru a ajuta copilul cu nevoi educaționale speciale în așa fel încât el să-și atingă potențialul, adică mult mai mult decât o simplă „integrare” care se rezuma la „a avea voie” să vină la școală.

„Incluziunea nu e bunătate. E minunat să fii om bun, dar bunătatea fără instrumente e ca un steag arborat pe un vapor fără motor: arată minunat, dar nu te duce nicăieri.

Incluziunea costă bani, cere oameni formați, cere proceduri care chiar funcționează și, mai ales, cere ca cineva să-și asume responsabilitatea când lucrurile se blochează” a spus senatoarea USR în deschiderea dezbaterii din Sibiu.

Potrivit datelor prezentate de autorități, în județul Sibiu sunt 1.882 de copii cu CES/TSA. În același timp, rețeaua de sprijin este mult subdimensionată: 54 de profesori itineranți și de sprijin lucrează cu 1.057 elevi, ceea ce înseamnă o medie de 19 elevi la un profesor, peste norma indicată de 8–12 elevi/profesor, iar numărul copiilor cu CES este în creștere. Nu mai puțin de 60 de școli nu au deloc profesori itineranți, în timp ce în mediul urban există mai mulți specialiști, dar se reclamă supraaglomerarea claselor și nerespectarea unor prevederi legale. În mediul rural, resursa umană este și mai limitată.

Discuția a adus în prim-plan, pe lângă dificultățile concrete din școli – resurse umane insuficiente, lipsa formării și clasele aglomerate – presiunea uriașă pe care o resimt părinții, fiind subliniat „un lucru extrem de dureros”: părinții nu sunt ascultați.

„Li se cere să fie liniștiți, recunoscători și invizibili. Și, între timp, duc în spate o presiune pe care n-o vezi în statistici: oboseala cronică, izolarea, sentimentul că trebuie să explice mereu același lucru unei lumi care ar prefera să nu-i audă.

Am făcut un apel către toți reprezentanții instituțiilor implicate în educația acestor copii vulnerabili: Ascultați părinții! Ascultați-i ca pe niște oameni care se luptă pentru copiii lor. Se luptă cu mâinile goale și țin în viață un sistem anchilozat”, a mai spus Ruxandra Cibu Deaconu.

Senatoarea USR a transmis un mesaj puternic, la finalul dezbaterii, o întrebare adresată tuturor celor care vor să se implice: „Ce fel de comunitate suntem, dacă cei mai epuizați părinți trebuie să strige și să plângă ca să fie auziți?”