Privind la măsurile disperate, pe care conducătorii de ieri și de azi le pun în cârligul guvernării, ai sentimentul că desfășoară o întrecere paralelă cu tema „cine e mai penibil și paradoxal?”. După ce au jucat alba-neagra cu plafonarea unor prețuri la alimentele de bază, cu creșterea TVA, după ce au avariat micii întreprinzători, dând lovituri în plex mediului privat, acum se gândesc să așeze cireașa aberației pe tortul otrăvit al unor măsuri luate parcă de ageamii. Se zvonește că de la 1 ianuarie producătorii din piețe vor trebui să elibereze facturi electronice pentru legume și fructe, guvernanții crezând că astfel îi vor veni de hac evaziunii fiscale. Am umblat prin piețe din Spania, Italia, Franța, Finlanda, însă nicăieri nu am întâlnit practici îndrăcite precum cele vânturate prin propuneri idioate „made in Romania”. Ce le trebuia mâinilor muncite ale țăranilor români? Manipularea unor instrumente electronice, capabile de a slobozi facturi virtuale. Vrea cineva să stârpească nelegiuirile intermediarilor? Există modalități inteligente pentru a face acest lucru, nu trebuie împovărați producătorii cu o grijă în plus. Treaba lor e să cultive pământul, să recolteze, poate să vândă, dar în niciun caz să elibereze facturi electronice, care nu vor ajuta economia. Câteva zeci, sute de kilograme de roșii, ardei sau vinete vândute de un producător, nu de intermediari nu vor salva economia de prăpădul evaziunii. Dincolo de neputințele etalate de guvernanți, aceste aberații seamănă în noi toți alte semințe ale frustrării, căci simți că ești batjocorit la fiece Ordonanță. Acești inși, obsedați de Ordonanțe guvernamentale, pot fi socotiți ordonanțe ale prostiei crase, slugile paradoxului exasperant. Imaginați-vă că prin 5 ianuarie te duci la tanti Floarea să iei un borcan cu tarhon și o găsești îndărătul tarabei, jelind neputincioasă că nu poate binecuvânta economia națională cu o factură electronică. Asta, în timp ce marii șmecheri mânăresc hârtii cu importuri și exporturi fictive, fac studii de fezabilitate ce nu vor fi niciodată folosite ș.a.m.d. Oare cei ce inventează aceste enormități cu pretenții de măsuri salvatoare conștientizează absurdul și sterilitatea lor? Despre ce vorbim: despre disperare, prostie sau ticăloșie? Mi-e teamă că e câte ceva din fiecare prin calupul de idei tâmpite, prezentate drept inițiative eficiente. Până în 1 ianuarie mai e timp, iar toamna poate fi un sfetnic bun. Nu de alta, dar avem suficiente motive de indignare și frustrare, nu e nevoie de unele suplimentare.