Ochiul şi urechea: "Sibiul e oraşul meu din care nu mă dau afară"

Din volumul "Vipere sibiene" de Walter Johrend, apărut în 2012, vă reproduc câteva stihuri inspirate: "Sibiul e oraşul meu/din care nu mă dau afară/nici cei ce trag acum de sfoară/şi se sufocă-n propriul EU/când sunt luaţi la amănunt,/de bolşevicul cel cărunt//Sibiul e oraşul meu/din care m-au scuipat odată/un securist cu frunte lată/în urbe, azi, un derbedeu/şi un inspector peste şcoli/pe care nu dau nici doi poli//Sibiul e oraşul meu/aşa săpat şi giratoriu/şi fără sens, ca un memoriu/trimis lui bunu Dumnezeu,/şi cu statui care omoară/perfide, câte-un pui de cioară/…/"În mod fericit, autorul împleteşte realitatea cu ficţiunea şi umorul cu sarcasmul, surprinzând în datele lui esenţiale oraşul, cu bunele şi relele lui. n Multe vorbe de duh s-au spus pe seama bărbaţilor, dar nici femeile n-au scăpat fără bo­bârnace: "Bărbaţii au desco­perit focul, iar femeile au aflat cum să se joace cu el; Când femeia spune "nu", înseamnă "poate", când spune "poate" înseamnă "da", iar dacă spu­ne "da" din prima, în­seamnă că nu-i femeie; Femeia este un animal care trăieşte pe lungă casa omului şi se hrăneşte cu zilele lui; Ce e femeia? Nu ştiu, dar sunt multe" n Citeam nişte statistici cu ţările în care mai func­ţionează pedeapsa cu moar­tea şi în ce constă aceasta. Mi se pare inuman să iei viaţa unui semen, indiferent cât de vinovat ar fi. Am pledat întotdeauna pentru ani de închisoare, pe viaţă chiar, dar puşcăriaşii să se întreţină prin muncă, nu să fie subvenţionaţi de stat. În mine, în ocne, la şosele, în agricultură şi alte domenii este mare nevoie de forţă de muncă şi nu văd de ce răufăcătorii ar trebui scutiţi. n Auguste Rodin (1840-1917) celebrul sculptor francez, a rămas în istoria artei prin lucrările sale şi în istoria amorului, prin numeroasele aventuri erotice cu modele, cu prostituate, dar şi cu dame din protipendadă, care trăgeau la atelierul lui precum muştele la marmeladă. La 70 de ani a făcut o pasiune pentru Claire Coudert, soţie de 40 de  ani a marchizului de Choiseul. Soţul încornorat i-a scris lui Rose, soţia artistului: "Madame, este cumplit că puteţi tolera această stare de lucruri ,pe care eu nu o mai suport. Mă refer la prezenţa constantă a soţiei mele în atelierul domnului Rodin". Pe sculptor îl durea în pălărie din moment ce femei şi fete veneau la el de bună voie şi nesilite de nimeni. În ultimul an de viaţă a suferit un accident cerebral. Înainte să moară, în 1917, i-a spus unui amic: Oamenii zic că mă gân­desc prea mult la femei.. To­tuşi, ce altceva mai important există? n Mulţi ani şi eu am crezut la fel, dar, spre deo­sebire de Roden, m-am lecuit înainte de a face un atac cerebral sau un infarct.