Ochiul şi urechea: "Nu există iubire mai sinceră decât iubirea pentru mâncare"

* Panseul din titlu îi aparţine lui George Bernard Shaw, dar sunt nenumăraţi scriitorii care au fost atraşi de gastronomie, socotită a noua artă. Nu demult, scriitorul belgian de limbă franceză Jean-Baptiste Baronian, armean la origini (n.1942), pe lângă numeroase romane poliţiste, de dragoste, pentru copii, nuvele şi versuri, a publicat un Dicţionar al scriitorilor gastronomi (Editura Flamarion, 2022). Aici îi găsim pe Brillant-Savarin, Antonin Careme, Grimod de la Reyniere, Auguste Escoffier, cei mai proeminenţi, dar şi pe alţii. Spre exemplu, despre Guillaume Apollinaire aflăm că a mâncat odată cremă de ciocolată combinată cu muştar, iar altă dată, s-a delectat cu cartofi cruzi stropiţi cu coniac. Primul care a vorbit despre cartofii prăjiţi a fost Stendhal. Alte cărţi citite cu interes sunt: Elogiu beţiei de Sebastien Lapaque, Reţete imorale de Manuel Vazquez Montalban, Amorul gurmand de Serge Safran,..Cel mai important gastronom al secolului XX, Maurice Edmond Sailland, zis Curnonsky (1872-1956), împreună cu Marcel Rouff (1877-1936) a scris 27 de volume în seria Franţa gastronomică. Nici Alexandre Dumas-tatăl nu a fost străin de gastronomie, scriind un dicţionar de 1150 de pagini, cuprinzând peste 5000 de reţete. Pe linia glorios deschisă de Rabelais, în romanele semnate de Balzac, Simenon, Flaubert se mănâncă vârtos. Dacă ar fi fost francez, cu siguranţă ar fi fost pomenit şi Păstorel Teodoreanu al nostru, gurmand redutabil şi băutor (ca să nu zic beţiv) de cursă lungă. * Ştiţi ce scrie Eugen lonescu în Jurnal în fărâme, publicat in 1981 la Editura Gallimard? "Bătrânii sunt scârboşi. Tinerii sunt medio­cri şi nerozi. Tinerii mi-au fost întotdeauna nesuferiţi, mai ales când eram tânăr. Curtea pe care maeş­trii de gândire, umblând după clientelă, o fac tineretului, e unul din lucrurile cele mai înjositoare din câte cunosc. Câtă lipsă de demnitate, ce laşitate, ce non sens.!” Avea şi el o vârstă când scria aiurelile astea! * "Nemuritorul" Nicolae Manolescu con­stata, ca orice critic literar profesionist: "Ca o re­vanşă asupra presei mute din regimul trecut, jurnaliştii şi-au dezlegat limba (era obligatoriu să înveţe totodată să şi-o muşte), dar, din păcate, prea puţini au deprins meseria. Iar când li s-a pus la dispoziţie un post de televiziune, s-au dat de trei ori peste cap ca şoricelul din poveste şi s-au prefăcut în căpcăuni". Nu ştiu unde vede Manolescu căpcăuni, televiziunile fiind ticsite de fete şi femei, care de care mai buzată, mai rujată, mai coafată, mai siliconată, cu minte puţină şi cultură aproape deloc. * Nu erau multe fabrici de bere în România socialistă, dar cele existente făceau o băutură adevărată, de calitate: Ursus, Solca, Azuga, Sadu, Trei stejari…Nu era destulă cât să astâmpere setea românilor, dar era făcută cu respectarea reţetelor şi a tehnologiilor. Acum bem toate poşircile, cu etichete şi denumiri sofisticate, de mi-am făcut ficatul ciur.* Am aflat că Primăria, între alte investiţii de mare necesitate, în acest an va finanţa crearea unui cimitir pentru  animalele de companie…Asta ne lipsea cu adevărat, ca şi locurile de joacă pentru câini, coşurile de gunoi pentru căcaţi de câini etc. Pe când şi un hotel sau o pensiune destinată animalelor de companie, unde să-şi petreacă timpul când stăpânii lor sunt plecaţi prin locuri în care animalele n-au acces?!