Ochiul şi urechea: "Închisorile au fost deschise, dar din ele nimeni n-a ieşit"

* Amintindu-şi că, totuşi, a fost cândva poet, nu disi­dent, moşier, bucătar, cârnăţar, Mircea Dinescu şi-a lansat nu demult volumul "Corabia nebunilor", ca să ne arate că un poet, dacă e adevărat, aşa rămâne până moare: "Închisorile au fost deschise/dar din ele nimeni n-a ieşit/unii chiar s-au spânzurat de vise/alţii chiar s-au îngropat în zid/Din pământ acum nu se mai poate/face nici bise­rică, nici steag/unii dau din umeri şi din coate/alţii dau cu frunţile de prag/Cine mă aşteaptă nu m-aşteaptă/ omul viu din mine-i asfinţit/raza cade râncedă, nu dreaptă/lacrima nu-i apă, ci cuţit". La toamnă, împlineşte, şi el, 73 de ani, aşa că se apropie ora bilanţului vieţii. * Sunt mulţi oameni necăjiţi în ţara noastră, dar destui îşi merită soarta, fiindcă nu fac nimic pentru a ieşi din marasm. A dat soarele, s-au înmulţit cerşetorii în Sibiu, cu telefoane mobile şi copii frumoşi. Comuniştii aveau o vorbă la care ţin: "Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă". Un principiu care ar trebui să fie valabil şi în democraţia capitalistă românească. * N-am nimic cu homosexualii şi cu lesbienele, este opţiu­nea lor, dar nu mi se pare normal să dăm legi şi drep­turi speciale pentru ei şi ele. Nu merg mai departe ca să nu mă enervez, folosind un limbaj care îi deranjează pe unii dintre cititorii mei. * În revista Dilema veche, Ana Maria Sandu povesteşte:"Sunt în Sibiu, mă aşez să mănânc de prânz. Sună telefonul, chelnerul răspunde. În­cepe o conversaţie suprarealistă şi politicoasă."Nu, nu ne ocupăm cu vrăjile."Rămân cu lingura de ciorbă în aer." Aici e restaurant. Nu ştiu ce probleme aveţi dum­neavoastră în familie, dar să ştiţi că noi livrăm doar mâncare, nu alte servicii. "Nu am înţeles ce a găsit res­pectiva jurnalistă "suprarealist" în acest dialog. Cineva greşise numărul, iar ospătarul a lămurit situaţia. * Pe Andrei Pleşu îl ştiam un ins comod din fire, dar des­tul de prolific în scris. Acum bag de seamă că s-a lene­vit total: îşi republică în revistă eseuri apărute cu ani în urmă. Ultimul este intulat "Despre vorbitul în public", cu următoarea precizare: "Text scris în 2012 şi reluat acum cu câteva cearcăne în plus". Aferim! * În anul 1911, Octavian Goga a fost condamnat pentru ac­tivitate publicistică pro-românească. A fost dus la închisoarea din Seghedin. Acolo l-a vizitat Caragiale care i-a dat un sfat prietenesc: "Nu te mai bate cu proştii, că te răpun…Ce crezi tu pe urma cui am suferit eu în viaţă? Pe urma deştepţilor? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare/…/Nimic mai greu decât să cârmuieşti proştii. Ei au un instinct de împotrivire organică". Se pare că răşinăreanul nu prea l-a ascultat pe grecotei, intrând în politică şi dispărând ca poet. * În 1966, la Paris, a apărut o antologie a gândirii iuda­ice, avându-l ca autor pe Edmond Fleg, un evreu francez. Iată câteva cugetări cu caracter moralizator: "Cea mai  mare bucurie a inimii vine de la femeie; Întregul univers se întunecă pentru acela care îşi pierde soţia; Providenţa a dat mai mult discernământ femeii decât bărbatului; Femeia este aceea care introduce binecuvântarea în casă; Femeia se ridică odată cu soţul său, dar nu coboară odată cu el". Ce facem, ne întoarcem la matriarhat?