Ochiul şi urechea: "Barca dragostei s-a sfărâmat de viaţa obişnuită"

* Un important poet rus, cu o viaţă dramatică şi un sfârşit tragic a fost Vladimir Maiakovski (1895-1930), supranumit "copilul secolului", cel care "a săvârşit una dintre cele mai mari revoluţii cunoscute în istoria literaturii universale”. N-a fost membru al Partidului Comunist (bolşevic), dar a fost "poet al revoluţiei, poet politic prin excelenţă". O vreme a fost agreat de regim, fiind printre puţinii scriitori care au fost lăsaţi să umble prin lume: Franţa, Statele Unite, Cuba, Mexic. L-a venerat pe Lenin, scriind în memoria lui, în 1924, un poem cât o carte. A fost şi un mare iubitor de femei, fără să se căsătorească vreodată cu: Lilya Bryk (care era soţia editorului său!), Tatiana Iakovleva, Eli Jones, Veronika Polonskaia, Natalia Briuhanenko. Deşi, cu patru ani înainte condamna sinuciderea lui Serghei Esenin, frustrat în dragoste, marginalizat în societatea sovietică pe care a slujit-o, atacat în presă, interzicându-i-se să mai călătorească în lume, Maiakovski s-a împuşcat în 14 aprilie 1930, la Moscova, lăsând un bilet: "/…/Iertaţi-mă, nu este bine/nu recomand altora/,dar pentru mine nu se poate altfel/…/"În memoriile ei, Lily Brik (1891-1978) scrie că Maiakovski s-a sinucis pentru că se temea de bătrâneţe/?/Ea însăşi s-a sinucis, dar avea 87 de ani şi o boală incurabilă. În memoria lui Maiakovski, iată câteva citate: "Iubirea nu o vor ruina nici certurile, nici orice depărtări; Barca dragostei s-a sfărâmat de viaţa obişnuită; Fericirea e un melc ce urcă la deal, iar supărarea e o maşină de curse ce aleară la vale; Sunt pironit pe hârtie cu cule de cuvinte; Mai bine să mori de vodcă decât de plictiseală; Am promis şi împărţim în mod egal: unul – o gogoaşă, celălalt -gaura din gogoaşă, aceasta este o republică democratică". * Un sceptic englez spunea că "iubirea este falsa iluzie că femeile diferă între ele", dar se înşeală. Iubirea adevărată există, chiar dacă nu durează la infinit, însă nu seamănă cu poveştile pe care le citim prin gazete şi ni se arată la televizor. * România este împărţită în două tabere de discuţia dacă să se facă sau nu educaţie sexuală în şcoli. Eu zic că n-are rost să le mai aglomerăm programa şi cu aşa ceva, fiindcă elevii văd, aud, citesc pe această temă de la cele mai fragede vârste. Rodney Dangerfield (1921-2004), actor, scenarist, producător american cu simţul umorului, spunea: "Sexul este ceva ce copiii nu discută niciodală în prezenţa adulţilor". * Aşteptând în anticamera cabinetului unui stomatolog, am răsfoit câteva reviste aflate la îndemână, pentru a deturna atenţia clienţilor de la zgomotul frezei şi gemetele pacientului aflat "în lucru". Mi-a atras atenţia o publicaţie destinată femeilor, cam ce ar trebui să li se predea şi fetelor în şcoală: "Testiculele sunt locul unde se fabrică spermatozoizii. Ele mai produc şi hormoni. Fiecare testicul are o lungime de 4-5 cm şi cântăreşte 30 de grame. În general/?/ n-au nicio legătură cu erecţia. Testiculul stâng este mai mare şi mai coborât decât cel drept, dacă ar fi la acelaşi nivel s-ar jena reciproc. Rotunde, ovale, în formă de pară, roz, crem, păroase, granuloase, ferme, atârnătoare, în piele de elefant/?/, în natură găseşti toate formele şi culorile. Testiculele nu se pot aerisi dacă stau mereu strivite pe un scaun, la temperatură mare. Ele trebuie să stea libere/?/, spermatozoizii fiind nişte animăluţe/!/ fragile, care nu suportă o temperatură mai mare de 36 de grade. Cu testiculele lui de talie medie, bărbatul se situează undeva între cimpanzeu şi gorilă…"Se pare că semnatarele articolului, Marie-Sophie Germain şi Gabriela Zăvăleanu sunt două doamne cu multă experienţă în domeniu.