Nu e zi să nu auzim printre știrile cenușii deversate din studiourile televiziunilor că anul acesta vom trăi cele mai scumpe Sărbători Pascale din ultimii 18 ani. N-am înțeles de ce se vorbește despre această vârstă a majoratului scumpirilor, dar nici n-are prea mare importanță amănuntul. Într-adevăr, o ieșire la piață sau la magazin te încredințează că nu doar masa de Paști, ci și traiul de zi cu zi se transformă, încetul cu încetul, într-un lux. Lași 500 de lei la magazin și pleci cu două sacoșe, ceea ce pentru un pensionar reprezintă – poate – bugetul pentru o întreagă lună, după ce și-a plătit facturile (pentru mulți, 500 de lei înseamnă o avere). Auzind atât de des văicărelile așternute pe semnificația Paștilor, de parcă masa îmbelșugată ar fi fost esența acestei Sărbători, am avut un moment de revoltă, certându-i în gând pe cei ce reduc totul la preparatele cu care se vor ghiftui. Descălecând însă de pe acest gând și pășind printre oamenii care-și drămuiesc fiecare leuț prin piețe și supermarketuri, mi-am dat seama că pentru mulți scumpirile nemiloase sunt sursa unor trăiri dramatice. Îmi propusesem să scriu că ar trebui să ne îngrijoreze în primul rând, nu împuținarea bucatelor de pe masa de Paști, ci reducerea toleranței, a empatiei, a gândurilor blânde față de semeni. Să nu fim ipocriți și să admitem că multe trec prin stomac, iar omul zilelor noastre vrea să se bucure de un trai material ceva mai bun. Spiritul nu poate fi tihnit, atunci când neliniștea pentru ziua de mâine te înțeapă ca un cui plantat între coaste. Poate că cei mai puțin buni nu au fost dintotdeauna răi, ci i-au înrăit vremurile și haitele de lupi cu demnități publice care i-au împresurat atâta amar de timp. Oricât am încerca să consolidăm prin vorbe alese latura spirituală a omului, acesta nu se mulțumește să consume dimineață, la prânz și seara fiertură de urzici, mestecând o fericire amăgitoare, autoindusă. Nu există bine desăvârșit, nu există oameni buni pe de-a-ntregul, important e să încerci să storci din tine seva de bunătate, atâta cât este. E de ajuns să ne punem puțin în pielea celor năpăstuiți, chinuiți de boli, de vremuri vitrege și poate vom reuși să fim un pic mai înțelepți la minte și la suflet. Să vă fie Sărbătorile prilej de liniștire, să vă mângâie prezența celor ce vă luminează chipul și inima, să vă râdă sufletul de bucurie, să aveți voință pentru a ridica privirea dincolo de gard către cei mai puțin veseli.