Nici oratori, nici retori, nici măcar limbuţi

Mi-am jurat mie însumi că nu mă bag în actuala politică nici cu ghetele picioarelor nespălate, atât îmi e de greaţă de ce văd şi aud în pasagerele tre­ceri peste programele tv în căutare de ceva cât de cât digerabil, dar nu pot rămâne indiferent total la ce se întâmplă dincolo de Terasa Frieda, oaza mea de uitare lipsită de griji. Titu Maiorescu a fost genial când a scris: "Atât oratorul, cât şi retorul şi limbu­tul au darul vorbirii, dar oratorul vorbeşte pentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi vorbind, limbutul pentru a vorbi. Pe orator îl stăpâneşte scopul, pe retor, deşertăciunea, pe guraliv, mâncărimea de limbă." România n-a dus lipsă de oratori adevăraţi, precum Barbu Ştefănescu Delavrancea, scriitor, avocat, Vasile Boerescu, diplomat, politician, jurnalist, Take lonescu, avocat, ministru, ziarist, Ion Petrovici, scriitor, acade­mician, om politic, Nicolae lorga, istoric, om politic, academician, Grigore lunian, jurist, ministru, Ion C. Brătianu, istoric, prim-ministru, luliu Maniu, doctor în drept, şef de partid, Nicolae Titulescu, profesor, mini­stru, diplomat…Daţi-mi, rogu-vă, trei nume de oratori ai societăţii actuale, dominate de bâlbâiţi şi inculţi, de la preşedinte şi prim-ministru în jos! * Tot mai mulţi inşi-analişti, specialişti, experţi, comen­tatori, programatori-aduc vorba, apropo de conflictul ruso-ucrainean, de un eventual "război nuclear inevitabil", de parcă abia l-ar aştepta. Bineînţeles că pisica unui asemenea război mondial este aruncată în curtea Kremlinului. Nişte bezmetici, fiindcă un război nuclear ar în­semna ultimul pentru omenire, când foarte simplu toate problemele s-ar rezolva dacă Zelinski n-ar mai fi încu­rajat de americani, iar occidentalii ar renunţa la sanc­ţionarea lui Putin. Simplu şi eficient: toţi ar primi combustibil, grâu, porumb, oamenii s-ar întoarce pe la casele lor şi existenţa lor, treptat, ar reintra în nor­mal. Poate că greşesc eu, dar poate nu. * După '89 ştiţi care au fost priorităţile românilor? Să construiască bi­serici şi stadioane! Proporţional cu numărul lăcaşurilor de cult a crescut numărul infractorilor şi nelegiuiri­lor, iar în ce priveşte fotbalul nostru, acesta e tot mai anemic, iar tribunele tot mai goale. Bani irosiţi în van. * Un amic rătăcitor prin lume îmi spune cât de bune sunt şoselele şi autostrăzile din Italia şi Germania, l-am replicat că sunt cele făcute în timpul lui Musollini şi Hitler, dar nu m-a crezut. Când i-am amintit de Transfăgărăşanul nostru, făcut pe vremea lui Ceauşescu, n-a mai avut ce zice. * Cu ani în urmă, deschiderea anului şcolar era un eveniment de anvergură, cu elevi de toate vârstele în uniforme curate, călcate, apretate, cu multe flori pe străzi, la elevi şi la dascăli, cu scurte întâlniri în curţile şcolilor şi repartizarea pe clasele mirosind a var proaspăt, cu manuale noi aşezate stivă pe fiecare bancă, mai nouă ori mai veche, cu părinţi emoţionaţi, mai ales ai şcolarilor din ciclul întâi. Acum, în 5 septembrie (?) în loc de 15, ca de obicei, am întâlnit prin centrul Sibiului, la ore diferite, pâlcuri de adolescenţi hoinărind fără orizont, îmbrăcaţi tărcat, cu ochii pe telefoane ori înghiontindu-se între ei şmechereşte. O zi ca oricare alta. * Deşi m-am pregătit profesional şi psihologic să fiu toată viaţa profesor, chiar la ţară să rămân, acum îmi pare bine că hazardul mi-a schimbat cursul vieţii, pentru că felul în care este guvernat învăţământul de astăzi nu mi se potrivea defel şi aş fi devenit un…disident, bun de dat exemplu negativ în adunările cu cadrele didactice pe care le mai organizează, sporadic, inspectoratele şcolare judeţene.