Ne aşteptam la ceva mai rău. Pe Viitorului, trafic (destul de normal) la orele amiezii. Pasajul de la Lupeni, cam cu apă, dar practicabil şi el

Având în vedere că o arteră esenţială a Sibiului pentru circulaţia rutieră (mai mult) şi pietonală (mai puţin, de o vreme), Podul Gării, va fi în renovare, deci cu circulaţia blocată, viziunile de coşmar privind traficul pe "variantele" Viitorului şi Henri Coandă nu au lipsit şi nici nu lipsesc. Ştim cum e traficul în Sibiu în zilele "normale", asta de când numărul de maşini a crescut anormal de mult, aşa că nu era uşor de bănuit la ce ne aşteptam. Totuşi, se pare că situaţia nu e aşa de dezastruoasă pe cât o apreciau pesimiştii şi pe care o preconizam inclusiv noi, sceptici de felul nostru. Am verificat însă la faţa locului, chiar în zona fierbinte Viitorului-Moara de Scoarţă, cu un bonus la pasajul de la Lupeni. Nu e chiar aşa de rău.

Str. Viitorului: cu trafic fluid, mai ales că s-a reamenajat. Strada

Am fost la "faţa locului", așteptând-ne să fie mai degrabă "locul sinistrului", în intervalul orar  12:30 – 13, aproximativ. Luasem şi măsuri de precauţie, luând alt autobuz decât cel care megrea pe acel traseu, pentru a nu ne trezi bloctaţi în trafic cine ştie pe unde pe Malului sau Cibinului. Am avut şi plan "B" în caz că nu se mai poate înainta la destinaţie.
Deja de dincolo de Piaţa Cibin, atenţia era la cote maxime, dar… era linişte. Am coborât pe Rusciorului, pentru a nu ocoli pe la trecerea de pietoni de dincolo de Libertatea. Şi am ajuns pe Viitorului.

Strada este neaşteptat de acceptabilă, privită şi ca pieton, şi ca şofer. În sensul că acum are trotuar bunicel pe o parte şi cu puţină bunăvoinţă, ar fi putut avea şi pe cealaltă, dincolo de parapet, dar ştiţi că pietonii la Sibiu nu sunt o prioritate.
Deşi ne aşteptam aici la nebunia nebuniilor, cu maşini în poziţiile staţionare "faţă-n fund" pe tot traseul şi cu claxoane şi nervi, traficul era fluent, chiar dacă mult mai "des" decât de obicei. Oricum, cele două benzi (exact câte are şi Podul Gării, până la urmă) făceau faţă la acea oră. La fel era şi la legătura cu str. Moara de Scoarţă. Erau maşini mai multe decât normalul zonei, dar nu exagerat. Adică atunci când te poţi pune în mijlocul drumului să faci o poză fără teama de a veni ceva, înseamnă că nu e grav.
Cu excepţia unor chestii de detaliu care mi s-au părut cam ciudate, strada Viitorului zic că a fost reabilitată bine. Adică nu mai e ce era înainte. În sensul că era o vreme când trecerea unui autobuz pe sub podul de cale ferată ţinea de "bă, eşti nebun?", iar acum uite că se poate.

Pasajul de la Lupeni, spre Piaţa 1 Decembrie. O zonă cumva hazlie

Având în vedere că Podul Gării s-a închis şi traficului pietonal şi că varianta propusă (dincolo de varianta "prin gard" de pe Gării spre gară) este pasajul subteran de pe str. Lupeni, am făcut o vizită şi pe acolo.
Cum e pasajul? Nu e cel de la Bulevard sau cel de la Dumbrava, e mai de confort III, aşa. Se spune că seara devine loc de adunare pentru homeleşi, dar nu am văzut urmele specifice prezenţei lor pe acolo. Pasajul e luminat satisfăcător şi e la fel în materie de prezenţa bălţilor, deci grijă mare în ce poţi călca. Grafitti-urile vechi au fost şterse, lăsând loc altora noi, deocamdată puţine.
Dar pasajul e destul de în ordine faţă de "traseul" de la pasaj încolo, înspre gară. Pentru că intrarea în pasaj e asfaltată. Doar intrarea. Apoi devine o cărare "pavată" cu pietriş colţuros, care uneori şerpuieşte ba pe lângă o parcare ciudată ba pe lângă vegetaţia ceferistică ce a invadat cam tot ce e dincolo de peroanele gării. Cărarea asta te duce, dacă vrei, ori pe lângă autogară, ca să ajungi pe 9 mai, ori direct prin gară, unde poţi ajunge la staţia de autobuze.

O precizare necesară

Aşa cum am spus, prezenţa noastră acolo a fost în jurul unui anumit interval orar. Aceasta nu înseamnă că, obligatoriu, tot timpul a fost aşa sau că tot timpul este aşa. Pentru că, hai să vedem, la ore de vârf până şi Dumbrăvii, Semaforului, Victoriei sau Piaţa Unirii sunt praf, ce să mai vorbim de Viitorului. Dar ideea a fost că, totuşi, se poate şi nu e aşa dezastru TOT TIMPUL. Oricum, ne aşteptam la ceva mai rău.