Am constatat încă o dată că nu se face gaură în cer dacă te deconectezi pentru câteva zile de la știrile repetitive, care anunță apocalipse ciclice. După o absență de aproape o săptămână din grădina cu vești pestrițe, azvârlite de jurnalele cu burtiere încinse, am constatat că, de fapt, nu se întâmplase nimic notabil în acest răstimp. Partidele din arcul guvernamental sunt tot în chinurile facerii Executivului, cât despre amenințările cu biruri mărite, ele sunt tot acolo, tot îndreptate către noi. Și dacă am pomenit de noul Guvern pus la dospit, se cuvine să observăm că nu e chiar atât de nou pe cât se așteptau unii. Cel puțin din informațiile provenite pe surse, mulți dintre vechii miniștri, huliți și acuzați de incompetență, se vor regăsi și în viitoarea formulă guvernamentală. Așadar, după cum spuneam în urmă cu vreo două săptămâni, marile schimbări, pe care și le-a închipuit electoratul, sunt doar o iluzie, căci singura modificare este numele președintelui.

Dacă în această privință lucrurile sunt clare, nici în legătură cu majorarea taxelor și impozitelor nu cred că trebuie să ne facem mari speranțe: birurile vor crește, pentru că incompetenții ce ne conduc și ne vor conduce și de acum înainte își închipuie că doar punând bocancul fiscal pe gâtul contribuabilului pot redresa economia.

Am mai văzut filmul acesta în 2010 și în alte câteva rânduri după acel moment. De fiecare dată s-a demonstrat că împovărarea cetățeanului și a întreprinzătorilor mici și mijlocii nu reprezintă lozul câștigător pentru redresarea economică, dar cine să înțeleagă ceva din aceste lecții? Datoria de stat a ajuns la cote alarmante și ni se spune că trebuie să strângem cureaua pentru a scăpa de faliment. Doar că nu contribuabilul de rând, care își plătește corect dările, s-a îndatorat ca un jucător cronic de păcănele, ci gașca de politruci care au băgat economia în gard. Închiderea tot mai multor firme de la un an la altul este rezultatul politicilor fiscale aberante, cărora li se pregătește un supliment paradoxal. Ni se spune din sculare până în culcare că s-a ajuns la fundul sacului, dar nu se suflă o vorbă despre jaful din ultimii cinci ani, jaf politic (de toate culorile) pentru care nu răspunde nimeni și pe care suntem chemați cu mic cu mare să îl decontăm înnegrindu-ne traiul. Carevasăzică, suntem unde eram și acum trei luni, o jumătate de an, un an sau chiar doi. Și vom rămâne acolo, dacă nu cumva ne-om afunda și mai mult în mlaștina în care incompetenții toarnă zilnic mâlul nepriceperii.