Am mai vorbit aici despre pasivitatea care-i cuprinde pe oameni înaintea marilor sărbători. Timpul, activitatea, cogniția se opresc în loc, pentru mulți, cu o lună sau două înainte de Paști sau de Crăciun. Am mai vorbit despre amânările de tipul „Stai să treacă Paștile și mai vorbim după aia” exprimate cu mult timp înainte de slujba de Înviere. La fel se întâmplă și prin noiembrie, când mulți își agață activitatea în cui, așteptând să treacă șirul sărbătorilor din decembrie, Boboteaza, Sf. Ioan. Nu am înțeles niciodată această trecere pe linie moartă și alocarea unor resurse importante de timp și energie pentru pregătirea unor sărbători care oricum trec, cât ai clipi. Ca și cum nu ne-ar fi ajuns aceste două cumpene din agenda românului, a mai apărut una. Totul pare să graviteze acum, nu în jurul Sărbătorilor Pascale, Rusaliilor sau Crăciunului, ci a prezidențialelor. De la țăranul ce sapă în grădină, până la paltonarul corporatist, mulți așteaptă, cu barba proptită în coada hârlețului, cele două tururi din 4 și 18 mai. Nu mai facem nimic, nu ne mai lansăm în vreo acțiune, așteptăm să vedem cine se va instala, cu bocceaua în mână, la Cotroceni. E firesc să te frământe subiectul, să te împungă curiozitatea, mai ales după șaradele la care am asistat după 24 noiembrie. 

Și totuși, cu ce îl afectează acum pe strungar, pe curier, pe inginer ori pe dascăl, alegerile prezidențiale? Că transformările ce vor decurge din acest exercițiu democratic își pot lăsa amprenta asupra existenței fiecăruia dintre noi e adevărat, dar de ce am pune totul în așteptare până în mai? Ai sentimentul că o mare parte din țară a lăsat totul din mână și se uită, plină de suspans, la televizor, ca la o execuție de la 11 metri, dintr-un meci de fotbal. Să treacă în plan secund pregătirile de Paști, cu tot cu goana după miel, ouă și vopsea? Și după alegerile prezidențiale, ce facem? Așteptăm o schimbare de Guvern? Care poate veni în august, septembrie sau octombrie. Sau nu se va întâmpla, dată fiind majoritatea parlamentară. 

Dar noi așteptăm. „Cu atenție și îngrijorare”, vorba unui clasic. De fapt, iar facem risipă de timp, le oferim bucăți din viața noastră unora care nu le merită, neglijându-ne pe noi, neglijându-i pe cei din jur. Și ce dacă sunt alegeri în mai? Cum vin, așa trec. Nu ne va rezolva nimeni problemele, iar dacă ne mai și moșmondim până atunci, așteptând nu știm ce, tot noi rămânem singurii perdanți.