Lucreția Ciobanu, amintiri din Tribuna: „Nu mi-aș da Topârcea pe toată lumea asta!

Au trecut 10 ani de când artista Lucreția Ciobanu, cunoscută drept „Doamna Munților”, a trecut la cele veșnice. Deși timpul a înaintat, artista rămâne un model pentru tineri și un simbol al Ardealului, îndeosebi pentru județul Sibiu. S-a născut pe 27 octombrie 1924 și și-a petrecut copilăria în Topârcea, la 27 km de Sibiu.

Într-un interviu acordat Tribunei, în ziua în care împlinise 90 de ani, artista mărturisea cu emoție că îi este foarte dor de tot ce însemna copilăria ei: „Mi-e dor de mămăliga aceea cu smântână și brânză pe care o făcea mama. Mi-e dor de tot.”

La doar 14 ani, Lucreția părăsește satul natal pentru a urma cursurile Liceului „Domnița Bălașa Brâncoveanu” din București. Debutul artistei avea să aibă loc la Valea Călugărească, unde a cântat în deschiderea marilor artiști Ioana Radu și Ion Luican, acompaniați de vioara nepotului lui Grigoraș Dinicu.

În 1953, Lucreția Ciobanu a participat la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților, unde a obținut mențiunea pe țară, interpretând două strofe din doina „Uite, bade-n ochii mei”. Sibianca și Maria Tănase au deschis prima emisiune difuzată de Televiziunea Română, iar aparițiile ulterioare în emisiuni folclorice au devenit numeroase și memorabile.

Drăgăstoasa amenințare

Atât de iubită a fost, încât oamenii au așteptat-o cu un car tras de boi albi și au urcat-o pe masă ca să o poată vedea cântând. Unii îi transmiteau aprecieri fără măsură, alții îi făceau complimente care, la propriu, ar fi putut stârni oarecare frică:

„Odată a cântat într-un sat retras, parcă uitat de lume. La marginea satului, oamenii au așteptat-o cu un car tras de boi albi și astfel au dus-o până la școală. Acolo, pentru ca să o poată vedea mai bine în timp ce cânta, au urcat-o pe o masă. După concert, o femeie s-a apropiat de ea și i-a spus: «Îți tai capul și ți-l pun într-o cutie ca să mă pot uita la el când vreau». Drăgăstoasa amenințare îi confirma faptul că drumul ei în artă era drept și curat. Poarta prin care numai marile talente pot trece îi era deschisă”, potrivit unui articol din Tribuna, 1981.

Într-un alt interviu publicat de Tribuna în 1982, ea povestește cât de îndrăgită a fost și cât de iubită, chiar și în străinătate, de oameni care au văzut în ea „acasă”:

„Eram în America, într-un turneu. Mulțime de români la spectacole. După un concert, a venit la mine o doamnă, m-a sărutat, a vrut să spună ceva, dar n-a putut scoate nicio vorbă din cauza plânsului. O altă femeie și-a pus capul pe pieptul meu, plângea, plângea și nu se mai putea dezlipi de mine. Asta înseamnă dor de țară. E sfâșietor dorul

de țară. El te poate stinge ca pe o lumânare. Nu mi-aș da Topârcea pe toată lumea asta! Iar cine face un astfel de schimb pierde totul: nu-ți mai aparții, ești un nimic, ești domnul Nimic, un fir de praf aruncat în ocean… Nu poate fi un blestem mai mare pentru un om decât acela de a nu avea țară!“

Sculptorul Spiridon Georgescu, autorul statuii Leul din Cotroceni (București), a văzut-o pe scenă, în timpul unui spectacol cu muzică populară, pe Lucreția Ciobanu și a îndrăznit să o întrebe dacă vrea să îi fie model pentru o statuie. După acest episod, alți pictori și sculptori și-au dorit ca artista să pozeze pentru ei, dar ea a refuzat.

Rând pe rând, marea artistă a devenit cetățean de onoare în mai multe locuri: înainte de a fi printre primii cetățeni de onoare ai județului, în 2003 a devenit cetățean de onoare al orașului Ocna Sibiului (Topârcea). După un deceniu, a primit titlul de Cetățean de Onoare al județului Sibiu.

Lucreția Ciobanu și Regele Mihai

În 1998, Regele Mihai era prezent la sărbătoarea Învârtita Dorului, de la Vaideeni – Vâlcea. La plecarea din Vaideeni, Regele a fost oprit din drum de celebra cântăreață de muzică populară Lucreția Ciobanu. Aceasta îi povestea cum, fiind copil, s-a trezit într-o dimineață în zgomotele toboșarului din sat. Acesta striga despre o vizită a regelui în zonă. Când a crescut mai mare, mama sa i-a povestit că toboșarul acela primise ordin de la primarul satului să vestească prin toată comuna următorul mesaj:

„Lume, lume! Tăiați-vă buruienile din fața porților, că vine Regele Mihai și augusta sa mamă, Elena.”

Toboșarul, care nu prea era dus la biserică, a înțeles cu totul altceva și a strigat:

„Lume, lume! Tăiați-vă urzicile din fața porților, că vine Regele Mihai, iar în august mă-sa, Elena.”

„Dacă până atunci Regele Mihai adoptase o ținută sobră, impetuoasă, la terminarea scurtei istorii din viața Lucreției Ciobanu majestatea sa a izbucnit într-un râs cu lacrimi, cum de mult nu-l mai văzusem, semn că acea comuniune între suveran și popor are o legătură în străfundul inimii”, scria România Liberă în 1998.

Lucreția Ciobanu va rămâne un reper al muzicii românești și un model pentru generațiile viitoare. Gabriela Tuță, „a doua Lucreție”, duce mai departe moștenirea Doamnei Munților, onorând prin cântec un angajament făcut în urmă cu mulți ani: „Du mai departe moștenirea pe care o las, dar păstreaz-o curată, păstrează cântecele așa cum le-am primit din străbuni, așa cum le-au cântat din vechime ciobanii noștri pe vârf de munte, cu turma de oi împrejur, cu cerul cu stele deasupra și cu Dumnezeu în suflet”.

Foto: Arhiva Tribuna