Liceul CFR, prima unitate de învăţământ salvată de la abandonul prin retrocedare

Fostul "Liceul Industrial Nr. 2 "Căi Ferate" a fost revendicat de Biserica Evanghelică, pentru a fi restituit în natură, dar Autoritatea Naţională pentri Restituirea Proprietăţilor nu a dat "verde" solicitării, drept pentru care petentul a contestat decizia în instanţă. După mai multe procese care au mâncat mult timp, problema s-a rezolvat pozitiv în  2021, la Înalta Curte de Casație și Justiție unde hotărârea de la ANRP a fost declarată valabilă. Acum, liceul cu toate construcţiile sale se află în proprietatea Municipiului Sibiu, fiind administrat de către Consiliul Local. 

Livia Sava, fost profesor şi director al Liceului, actualmente membru în Comisia pentru probleme sociale, standarde profesionale, consultanță și drepturile omului, din cadrul Autorității Teritoriale de Ordine Publică a județului Sibiu – ATOP, ne-a spus că retrocedarea oricum nu putea avea sorţi de izbândă legal vorbind, deoarece acolo, înainte, era teren arabil, care, după naţionalizare, fusese transferat de la Ministerul Agriculturii la cel al Transporturilor. Clădire era doar una, a unei şcoli cu clasele I-IV, apaţinând de Guşteriţa, o singură construcţie cu un etaj, investiţiile post-naţionalizare depăşind cu mult şi ca valoare şi ca amploare, ceea ce era pe vremea foştilor proprietari.

Majoritatea lucrărilor de dezvoltare a ceea ce urma să fie Liceul CFR s-au făcut de către Regionala Căi Ferate Braşov, începând cu 1957, când s-a dezvoltat clădirea principală căreia s-a mai adăugat un etaj plus alte îmbunătăţiri, s-a construit clădirea atelierelor şi a laboratoarelor, internatul şi construcţiile anexe.    

Liceul CFR, o scurtă istorie

Ceea ce a fost Liceul Industrial Nr. 2 Căi Ferate Sibiu, care, alături de cel din Braşov, erau singurele instituţii cu specializare feroviară de pe raza Regionalei Braşov, a debutat în 1947, ca o simplă şcoală profesională CFR, cu două clase, cunoscută în cartier şi în mediul "ceferist" ca "Şcoala de Tracţiune". În acest "format" a funcţionat până în 1972, când a devenit liceu industrial, cu clase de electrotehnică-telecomunicaţii, mecanică şi material rulant. În perioada 1983-1985, când am fost şi eu elev al "Cefereului", erau, cel puţin în Treapta I (clasele IX-X) clase de Electrotehnică, Mecanică şi Construcţii plus profesională şi învăţau la el elevi din Sibiu, judeţ şi din judeţele învecinate.
Aveam cantină, internat, săli de clasă, cabinet fonic pentru limbi străine, amfiteatru de istorie, laboratoare pentru materiile speciale (fizică, biologie, chimie) şi tehnice de specialitate, ateliere de lăcătuşerie şi electrotehnică, sală de sport, cabinet medical, cabinet stomatologic, bibliotecă, brigadă artistică destul de disidentă, formaţii rock ("Canton" şi "Autp-Stop") şi staţie de amplificare care transmitea hituri străine (în vremea lui Ceauşescu!), în pauza mare, prin grija lui Horaţiu Weltman, cel care mai târziu a devenit om de radio, la Activ. După 1990, Liceul CFR, redenumit Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Căi Ferate, a marcat momentele sale de glorie. 
Până la odioasa măsură a desfiinţării şcolilor profesionale, prin decizia ministrului de atunci, Ecaterina Andronescu, aici era concurenţă la admitere aproape ca la liceele de fiţe din centru: 6-7 pe un loc, media de admitere fiind, ne spune Livia Sava, de 7,92.  

La fel, oferta de învăţămând s-a diversificat, apărând clase de filologie, limbi străine, mecatronică. Liceul avea, pe şcoala profesională, contracte cu marile fabrici de pe Platforma Vest, cum ar fi Continental sau SNR Rulmenţi. Activiăţile de aici erau reflectate în presă, pe picior de egalitate cu ce se petrecea în instituţiile de învăţământ din centru. 
De exemplu, în 2006 studiau peste 600 de elevi, în 25 de clase, la învăţământul de zi, seral sau frecvenţă redusă. În plus, liceul avea parteneriate şi cu ULBS.  

Cum dispare un liceu de succes

În ciuda eforturilor clare de a ţine un liceu, "industrial" nu pe linia de plutire, ci în topul liceelor din Sibiu, Primăria decide, subit, în 2009, să desfiinţeze prin evacuare liceul, înghesuindu-l în clădirea "vecinilor" de la fostul Industrial 4 -IPAS – Liceul Tehnologic "Henri Coandă", dispărând astfel, de tot, profilul feroviar din învăţământul sibian. Interesent este că decizia a fost luată ÎNAINTE ca "CFR"-ul să fie retrocedat, la fel cum interesant a fost că, în ciuda evidenţei şi a neîncadrării în lege, s-a insistat pe măsura retrocedării până la ÎCCJ. E la mintea oricui că se ştia ce i se pregătea acestui liceu.

De atunci până inclusiv anul acesta, nu s-a mai petrecut nimic în clădirile şi curtea Liceului CFR, în afară de dominaţia abandonului. Atelierele arată devastate, fără utilajele la care "se învăţa meserie". Parcul din faţă – era unul din puţinele licee sibiene cu parc şi bănci, întreţinut de CFR prin structura de "Amenajarea Zonei" – a devenit o pădurice. Platoul a devenit un fel câmpşor iar despre internat şi clădirea centrală a liceului nu vrem să ne gîndim ce e în interior. Pretextul că clădirea a fost în litigiu nu este o scuză pentru starea în care este acum. Despre cum era şi ce a ajuns, am scris în destule rânduri.

Un mai mult ca posibil viitor tot ca instituţie de învăţământ.

După cum ne spune Livia Sava, Liceul CFR, după ce a fost recâştigat de sibieni, este singurul liceu din oraş care a scăpat de şi din valul de retrocedări. Din 2022, prin hotărâre judecătorească, el aparţine Municipiului Sibiu. 
La fel, prin efortul consileirilor liberali şi prin negocieri cu Forumul Democrat al Germanilor din România, s-a decis continuarea destinaţiei întrerupte în 2009: aceea de instituţie de învăţământ dar fără profilul feroviar care l-a făcut faimos şi care a scos generaţii de specialişti nu doar în căi ferate. 

În principiu, el va fi folosit, după reabilitare, ca "supapă" pentru decongestionarea liceelor din zona centrală. S-a vehiculat, nu cu scandal, în presă, mutarea Colefiului Tehnic "Cibinium", locul lui urmând să fie ocupat de surplusul de elevi de la Colegiul Naţional "Octavian Goga", unde se fac cursuri "în două schimburi". Plângerile cadrelor didactice de acolo, ale elevilor şi ale părinţilor lor se învârt în jurul a trei elemente: nu mai e central ci într-un cartier (nu ştiu cât contează asta), vor fi mutaţi de azi pe mâine dintr-o clădire renovată într-una distrusă (cine a spus aceasta oficial?) şi că, cea mai umoristică, nu e sigur cartierul (uitându-se că zona Lazaret-Lupeni a devenit, din loc rău famat, zonă de fiţă imobiliară.

În replică la scandalul foarte mediatizat de o anumită presă, PNL Sibiu a transmis că se discută pe subiect nu "în cunoștință de cauză". În comunicat se precizează că "Cibinium" nu are sediu propriu ci închiriat de la actualii proprietari, iar prin mutare, colegiul va beneficia de un sediu propriu. La fel, mutarea la Liceul CFR "nu se va face nici azi, nici mâine, nici oricum, și probabil că nu ii vor afecta pe elevii care au venit la acest colegiu știind că este situat pe strada Dealului". Relocarea va avea loc "abia după ce cele trei corpuri de clădire ale fostului liceu CFR vor fi complet reabilitate, modernizate și dotate cu toate facilitățile necesare unui învățământ de calitate" unde elevii vor avea "un mediu pregătit special pentru specificul acestui colegiu, având inclusiv parte de laboratoare, cantină și cămin, toate modernizate și dotate în conformitate cu standardele actuale". (În bugetul pe anul acesta este finanțare pentru reabilitarea și modernizarea clădirilor de la CFR).
La fel, "noul" local de pe Bach va ușura mai mult accesul elevilor și profesorilor care ar veni ori cu maşina proprie, ori cu autobuzul (este un traseu "bun" fiind aproape de centura Sibiului de gară şi de autogară". Deci o falsă problemă (cu care sunt şi eu de acord că e cam artificială").
Ce va fi exact? Vom vedea. Putem spune că există şanse ca tradiţia învăţământului de calitate să continue aici. Vom urmări.