"La şcoală, m-au dat afară din echipa de şah din cauza staturii"

Când nu mă simt în apele mele – stare tot mai frecventă în ultimul timp – pun mâna pe cartea lui Teşu Solomovici "5000 ani de umor evreiesc" şi, pentru o vreme uit de toate relele lumii. Vă dau câteva citate: "În copilărie, am fost trimis într-o tabără cu copii de toate religiile. Aşa că m-au bătut copii de toate religiile; Americanii nu aruncă gunoiul, îl transformă în televiziune; Avantajul omului inteligent este că poate face pe prostul de câte ori are chef; Acasă eu sunt şe­ful, nevastă-mea ia doar deciziile; Sunt un optimist, din familia celor care, de la rău la mai rău, zic: "Se poate"; Ca să nu uite, şi-a făcut un semn la tâmplă… cu pistolul; M-am aşteptat întotdeauna la ce e mai rău din partea politicienilor noştri şi n-am fost dezamăgit niciodată" * În revista Dilema veche, cele mai bune şi la obiect sunt "Barburismele" caricaturistului Ion Barbu. În rest, multă vorbărie scrisă. * În anii '50, când stalinismul era în floare, fomiştii din Uniunea Scriitorilor din România se buluceau să publice în ziarul Scânteia ode generalissimului în carne şi oase, precum şi uriaşei lui statui din Piaţa Victoriei. Era perioada de glorie a unor Victor Tulbure, Mihu Dragomir, Maria Banuş, Dan Deşliu, Veronica Porumbacu, Nicolae Tăutu… Acesta din urmă scria: "Soldat sovietic, toată omenirea/îţi recunoaşte chipul din statuie/Chiar şi din bronz, tot caldă ţi-e privirea/şi către inimi luminoasă suie". A ajuns colonel în Armată şi-a dus-o bine până s-a prăpădit, în 1972. Alt destin a avut Al.O. Teodoreanu, care a scris şi el: "Soldat rus, soldat rus/Te-au ridicat atât de sus/Ca să te vadă popoarele/Sau fiindcă-ţi put picioarele?" şi, a doua zi după moartea lui Stalin: "ÎI plâng pe Stalin şi vă jur/c-am să vă spun secretul:/Mă tem că vom pupa în cur/de-acum tot Comitetul". A făcut câţiva ani de puşcărie, murind în 1964. N-a ţinut seamă de zicala din popor: "Fă-te frate cu dracu' până treci puntea". * Apropo de războiul "în direct" ruso-ucrainean, nu mi se pare normal ca echipele şi sportivii reprezentând Rusia să nu mai fie acceptaţi în competiţiile internaţionale. Occidentalii care au decis asta nu-s cu nimic mai breji ca Nicolae Ceauşescu atunci când a decis ca toţi sportivii, scriitorii, artiştii etc. rămaşi în străinătate să fie excluşi din analele României, unii fiind catalogaţi ca trădători şi condamnaţi în contumacie, luându-li-se cetăţenia. Dintre sportivii de valoare îmi vin în memorie: Ionel Drimbă (floretă), Dan Iuga, Nicolae Rotaru (tir), Valeria Bufanu (atletism), Victor Zilberman (box), Constantin "Cătănel" Niculescu (box), Gh. Megelea (atletism), Valeria Răcilă (canotaj), Ştefan Rusu, Victor Dolipschi (lupte), Marcel Răducanu, Dan Coe, Miodrag Belodedici, Vasile Gergely (fotbal) etc. Ce fac forurile internaţionale acum nu pute a discriminare, la atentat la drepturile şi li­bertăţile individului, de care se face caz doar când le cade lor bine? * Din când în când, bucureştenii aduc în discuţie cutremurele din 1940 şi 1977, când Capitala a fost făcută zob mai dihai decât de bombardamentele americanilor din timpul războiului. Nişte amploaiaţi ai Primăriei au fost trimişi "pe teren" să constate şi să bifeze imobilele aflate în pericol la un asemenea eveniment şi, mai departe, nimic. Cred că şi în Sibiu, un cu­tremur nu foarte puternic ne-ar… ajuta să scăpăm de unele case în ruină şi, poate, i-ar determina pe edili să nu mai cheltuiască bani pe tot felul de aiureli, gen lo­curi de joacă pentru câini sau tomberoane pentru căcaţii aceloraşi.