La pas spre Ierusalim…

Ierusalimul a fost prevestit în istorie ca locul în care se va rezolva problema omenirii: iertarea păcatelor, salvarea omului pierdut. Moartea Lui pe cruce a fost ținta stabilită din veșnicie. Astfel, Domnul a coborât între oameni, s-a făcut asemenea nouă și ne-a luat ce nu mai puteam duce, păcatele.

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim începe cu strigăte de bucurie, dar se termină în lacrimi. Uralele pe care le aduc oamenii în sărbătoare au fost doar de pe vârful limbii, inima lor era legată de neant. A pășit o vreme pe jos, apoi călare pe un măgar a intrat triumfător în cetate. Mulți au fost confuzi, nu știau ce se petrece în jur. Ultima vizită pe care o face în Ierusalim nu este una obișnuită, ci una cu semnificații și implicații spirituale. A intrat Regele în cetate! El a fost Rege, s-a născut Rege, dar lumea nu L-a recunoscut și nu L-a vrut. Când s-a născut în Betleem, s-a făcut vâlvă și tulburare între oameni. Iar acum, la pas spre Ierusalim, a fost încoronat și aclamat pe străzi, neoficial, fără prezența liderilor politici, iar asta a atras și mai multă suspiciune. Domnul a fost un ghimpe pentru mulți, un factor de tulburare și voiau să scape de El, de urgență. De aceea, tot ce a urmat în următoarele zile a fost pe repede înainte. Nu au așteptat să judece rațional. Subiectul a fost fierbinte și emoția a biruit. Fiecare pas pe care îl făcea Mântuitorul era de fapt o avertizare, dar și o chemare la pocăință. Erau pașii spre locul jertfirii Sale, pentru unii era sărbătoare, bucurie, iar pentru alții doliu și suferință. Domnul a pășit, nu s-a dat înapoi, deși cunoștea tot ce urma să I se întâmple. Știa că urmează sărutul fals al vânzătorului Iuda, dar nu s-a întors din drum, chiar și-a sărutat dușmanul. Cunoștea și negarea lui Petru, tăgăduirea lui pe față, dar l-a iubit la fel de mult ca și mai înainte. A fost lăsat singur în fața dușmanilor, toți au fugit. A pășit spre cruce, spre moarte cu o atitudine demnă de un adevărat Rege. Știa pentru ce a venit în lume. Unul singur a fost în stare să meargă până la capăt pentru omenire.

Noi sărbătorim intrarea în Ierusalim ca un eveniment unic, nu s-a mai repetat această scenă și niciodată Domnul nu va mai fi răstignit. Tot ce a fost nevoie s-a întâmplat, s-a petrecut actul înlocuirii noastre. Jertfa Lui nu poate fi falsificată și nici contestată. Istoria este de partea adevărului biblic, prin urmare, Hristos a existat cu adevărat, a fost prins, judecat în pripă, condamnat la moarte și executat. Moartea lui a fost dovedită, crucificarea Lui nu este o poveste, nu este un mit. Pentru aceasta s-a dus la pas spre cruce, dragostea față de lumea pierdută L-a trimis la Golgota!

Sunt convins că dacă ar trebui să facă din nou același lucru, l-ar face pentru mine și pentru tine.

Nu se termină totul la cruce și nici la mormânt. Vestea Bună a învierii o așteaptă toți. Pregătirile soldaților erau în toi, gărzile își pregăteau programul, oamenii politici și religioși au fost anunțați și au luat toate măsurile de siguranță… Cu toate acestea, dimineața învierii a cutremurat întreaga omenire! Lumea s-a pierdut la aflarea veștii, au încercat improvizațiile și veștile false.

A pășit din nou în grădină Cel care a înviat! Este cel mai mare adevăr despre Cel care a fost răstignit, că este Rege al regilor, Împărat al împăraților, El este Viu!

Sorin Cigher, pastor, Biserica Baptistă ,,Buna Vestire” Săcel – Sibiu