"Jurnalismul e de necitit, iar literatura e necitită"

* Cel mai rău era în armată când comandantul pluto­nului, seara, la raport, venea la tine: "Vezi că, la noap­te eşti planton. Schimburile 1 şi 3 ocupate. Alege" . Asta însemna că abia te culcai şi trebuia să te scoli să intri în schimbul doi cu ochii lipiţi şi bocancii neînşiretaţi. În dormitorul lung, cu 30 de inşi sforăind, băşind, transpirând, domnea o căldură umedă aducând a baie turcească. Mă gândeam la nevasta mea cu trupul mirosind a frezii în patul imaculat. Câtă distanţă în­tre fericire şi nefericire în câteva ore. * Aşa cum remarca Oscar Wilde: "Diferenţa dintre literatură şi jurnalism este că jurnalismul este de necitit, iar literatura e necitită". În armată e mai rău. * Scriitoarea japoneză Sei Shonagon era de părere că "în viaţă există două lucruri esenţiale: plăcerile cărnii şi plăcerile cărţii". Era aproape de adevăr, femeile şti­ind cel mai bine multe lucruri care nouă, bărbaţilor, ni se par neesenţiale. * Mult mi-a plăcut vorba unui ţăran bătrân din Sălaj: ca să nu păcătuiască înjurând precum oltenii, referindu-se la politicieni, a zis doar atât: "Risipească-i Dumnezeu!" * După ce s-a prăpădit Francois Mitterrand, preşedintele Franţei, unul dintre băieţii lui (care e profesor uni­versitar , deci nu un coate-goale), i-a vândut colecţia  de vinuri, apoi mobila stil, apoi pantofii şi, la sfâr­şit, biblioteca imensă cu cărţi rare. Bătrânii colegi din Partidul Socialist au decis ca, în semn de omagiu, să cumpere ei cărţile. Decât asemenea moştenitori, mai bine lipsă. * Unora cărora le-am spus (dracul m-a pus) că îmi place Sibiul mai mult noaptea şi privit din avion, nu le-a plăcut, punându-mi la îndoială…coeficientul de inteligenţă (lQ). M-aş supăra dacă m-ar crede mai deştept decât sunt.* Silvia Chiţimia, doctor în Etnolo­gie, scrie: "Interesant subiectul sfârşitului. Când o fi el, aşteptăm cu braţele încrucişate. Ne plictisim însă repede. Şi apar alte urgenţe. Am putea fi ultimii spectatori la declinul civilizaţiei actuale. Actori şi spectatori. Sfârşitul lumii este un film cu intrare li­beră". Se pare că doamna respectivă are mult timp liber în care meditează la asemenea subiecte. Oamenii obişnu­iţi au probleme mai pământene la care să se gândească şi să-i îngrijoreze . *Cei care au citit romanul lui Ma­rin Preda "Moromeţii", poate au reţinut o vorbă a lui Ilie: "Oamenii fac lucruri pe care dacă n-ar fi proşti nu i-ar putea sili nimeni să le facă." Mirarea mea este cum de nişte oameni atât de isteţi nu reuşesc să scape de sărăcie. Am renunţat de a mă mai încontra cu cei care susţin frenetic că românii trăiesc bine de 30 de ani încoace, fiindcă n-am şanse să le schimb părerile. I-adevărat că nu mai ducem lipsă de mâncare ca în anii 50-60 şi 80-89, că nu ne mai îmbrăcăm ”pe puncte", că majoritatea avem locuinţe şi mulţi au maşini, e liber să umblăm prin lume şi să ne întoarcem, avem voie să vorbim vrute şi nevrute, să ci­tim şi să scriem etc., dar…Dar au apărut alte hibe mult mai nocive, care anulează mare parte din avantajele cre­ate de democraţia capitalistă: şomajul, infracţionalitatea, nesiguranţa zilei de mâine, greve, drogurile, lenea, copii şi bă­trâni abandonaţi, milioane de români plecaţi în lume, corupţie la toate nivelurile, industrie zero, agricultura praf şi pulbere, hrană de import nesănătoasă, export in­signifiant, taxe şi impozite greu de suportat, inflaţie, contrabandă…Mai vreţi? Mai am!Sănătatea, învăţământul, cultura, sportul, la pământ. Priorităţile politicienilor: alegerile, să-i găsească un serviciu uşor lui lohannis şi înarmarea.
Bravos, naţiune, halal să-ţi fie!