Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te!
Pe cât de însemnate au fost bucuriile pe care le-au adus fanilor în deceniul de existenţă – două finale de Cupa României şi şapte sezoane pe prima scenă, pe atât de mare e supărarea după ce FC Hermannstadt s-a retras din campionatul Ligii 2, după retrogradare. Suporterii se aşteptau la un sezon dificil după ce echipa retrogradase în urma barajului cu Voluntariul, iar noul antrenor, Dorin Zotincă, sunase adunarea cu mai puţin de zece zile înainte de startul campionatului, încropind pe ultima sută un lot în care au mai supravieţuit doar câţiva dintre cei cu care a fost încheiată ediţia trecută, dar erau dispuşi să o ia de la capăt şi îşi declaraseră încă o dată ataşamentul şi susţinerea faţă de ”alb-roşii”. În dimineaţa zilei de vineri, jucătorii aşteptau îmbarcarea în autocarul care ar fi trebuit să-i ducă la Dumbrăviţa, pentru primul meci din noua stagiune când Dorin Zotincă a venit cu vestea tristă: echipa se retrage. Anunţul a picat ca o lovitură de ciocan, mai ales că, înainte cu 2-3 zile, Hermannstadt îşi completase lotul cu 6-7 jucători pentru a face cât mai bine faţă noii provocări.
Sibiul fotbalistic trăieşte astfel încă o dramă după ce, din 2000 încoace, a pierdut nu una, ci alte cinci echipe, dintre care patru au jucat pe prima scenă, iar a cincea a fost aproape de promovarea în Liga 1. FC Inter, Şoimii, FC Sibiu, CSU Voinţa şi Gaz Metan Mediaş au avut, rând pe rând, soarta de acum a celor de la FC Hermannstadt.
Interul
Echipa promovase în Divizia A, vechea denumire a SuperLigii, în ’88, dintr-o serie în care principalele contracandidate au fost Jiul Petroşani, Pandurii Tg. Jiu şi Electroputere Craiova. ”Bleu-albaştrii” s-au desprins în câştigătoare după victoria de pe ”Municipalul” din Parcul Sub Arini cu ”minerii” (2-1), încheind sezonul cu 51 de puncte (se acordau doar două puncte la victorie, la şapte puncte în faţa Jiului, ocupanta locului secund, având o linie de clasament de 23 de victorii, 5 rezultate de egalitate şi 6 înfrângeri, golaveraj 62-27.
Au fost opt sezoane – de fapt şapte, că la finalul celui de-al optulea s-a retrogradat – de vis pentru suporterii sibieni, care au avut şansa de a vedea pe viu echipe de tradiţie precum Steaua, Dinamo, Rapid, Universitatea Craiova, ”U” Cluj sau Sportul Studenţesc şi să sărbătorească alături de ”bleu-albaştri” clasarea pe locul al patrulea sezonul 1990/91 al Diviziei A şi câştigarea Cupei Balcanice în acelaşi an.
Declinul a început în sezonul 1995/96. Jurnalistul N.I. Dobra amintea, în ”Scurt istoric al fotbalului sibian (48)”, contextul în care începuse acel sezon pentru echipa sibiană. ”În vara lui 1995, Halagian a cerut alți bani (mulți) pentru a rămâne la Sibiu. Milucu Pătru, președintele Consiliului de Administrație, se văita de bani și declara că nu îi poate cere să facă muncă patriotică «Armeanului». Halagian, întrebat, declara nonșalant că nu cere bani pentru el, ci pentru echipă. Lucrurile erau nebuloase. La 10 iulie lotul s-a reunit și a urcat la Păltiniș cu Cornel Țălnar antrenor, dar în Sibiu nu era pace și liniște, Mircea Dancu, președinte al clubului (încă), dând din colț în colț”, scria Dobra, în TRIBUNA SPORTURILOR, sub titlul ”«Cooperativa» a… ajutat Interul să retrogradeze”.
Sezonul a fost de coşmar, iar cu trei etape înainte de final Argeşul a smuls un punct la Sibiu (0-0) cu care s-a salvat, în schimb condamnând Interul, pentru care ultimele două rezultate, 0-4 la Farul şi remiză albă cu Steaua, n-au mai contat.
“Cei mai mulți au suferit pentru această retrogradare, dar au fost și câțiva care s-au bucurat, aruncând pisica moartă în ograda lui Emilian Pătru și a lui Mircea Dancu. Se spune că Milucu a dorit retrogradarea pentru a vine jucătorii și a-și recupera ceva din pierderile financiare. «Știutorii» dădeau vina pe «Cooperativa» existentă în Divizia Națională, care ar fi avut ceva polițe de plătit Sibiului. Adevărul adevărat este că partidele cu Poli Iași și AS Bacău, pierdute pe teren propriu, au pecetluit soarta echipei, dincolo de orice speculații. Rămâne de stabilit cine a «trântit» acele meciuri”, mai notat N.I. Dobra în TRIBUNA SPORTURILOR 691 din 3-9 noiembrie 2003.
În Divizia B, echipa sibiană n-a mai reuşit redresarea şi să atace revenirea în Divizia Naţională, fosta Divizie A. “Ediţia 1999/2000 a campionatului Diviziei B avea să fie ultima cât de cât normală pentru FC Inter. Părăsită de jucători, nesusţinută de oficialităţile locale şi de oamenii cu dare de mână, echipa s-a zbătut ca peştele pe uscat de când a retrogradat din Divizia A. Mircea Dancu, Duţu Vasilescu, Vasile Măerean şi încă vreo câţiva sufletişti au încercat imposibilul, iar antrenorii Adrian Văsîi şi Viorel Jurcă au făcut cam muncă patriotic”, scria N.I. Dobra în “Scurt istoric al fotbalului sibian (59)”, “Cu ochii-n tavan şi mortu’ pe masă”, adăugând: “Noroc că erau alţii mai slabi decât ai noştri, aşa că de data asta, au evitat retrogradarea”. Interul s-a clasat pe locul 9 în Seria a II-a, din care promova Gaz Metan Mediaş, cu sibianul Jan Gavrilă antrenor principal.
Înaintea următorului sezon, la Sibiu se zvonea despre o fuziune cu cealaltă echipă din localitate aflată în suferinţă, Şoimii. “În vara anului 2000 se zvonea de o fuziune între FC Inter şi Şoimii DANCO, Societatea Comercială DANCO SRL Bucureşti, prin gura patronului ei, Ionică Anghel, promiţând marea cu sarea. Când colo, DANCO era în pragul falimentului, în plus intrând zâzania între Anghel şi Pelican, fapt care a condus şi la degringolada «şoimilor»”, nota TRIBUNA SPORTURILOR. Între timp, preşedintele Mircea Dancu îi preda ştafeta lui Duţu Vasilescu, iar după câteva etape antrenorul Adrian Văsîi îi lăsa locul “secundului” Viorel Jurcă. Debutul a fost fericit, 2-0 cu FCM Rm. Vâlcea, dar “treptat situaţia s-a deteriorat rău de tot”. “14 jucători din lotul Interului au anunţat că nu se mai prezintă la antrenamente şi meciuri dacă nu li se achită banii datoraţi de club. Exasperat, preşedintele clubului, Duţu Vasilescu, spunea că Sibiul nu merită să aibă echipă de fotbal: «De fiecare dată când mă duc la forurile judeţene, orice discuţie începe cu NU». În plus, ameninţa cu greva şi personalul administrativ al clubului, tot pentru neplata salariilor”, nota Dobra în “Scurt istoric al fotbalului sibian (59)”.
În sezonul 2000/2001, Interul a rezistat doar 13 etape. Urma deplasarea la Timişoara, care n-a mai fost făcută. “… FC Inter era lăsat să moară de inaniţie. Pe aici trecuseră unii dintre marii fotbalişti ai momentului: Blid, Ritli, Lucian Cotora, Cioroianu, Mihali, Dorinel Munteanu, Laurenţiu, Mărgărit, Jurcă, Boar, Văsîi, Burchel, Cezar Zamfir, Maier, Baciu, Mihăiţă Stănescu, Radu Niculescu, Tîlvan, regretaţii Bănuţă şi Năstase, Majearu, Dorin Zotincă…”, mai scria TRIBUNA SPORTURILOR în nr. 702 din 2-8 februarie 2004.
Şoimii
Echipa a fost înfiinţată încă din 1913 şi, pentru început, a evoluat în Campionatul Regional, calificându-se de patru ori la turneul final eliminatoriu. În sezonul 1927/28 a eliminat în sferturi o echipă de şase ori campioană a României, Chinezul Timişoara, dar s-a oprit în semifinale după neprezentarea la Lupeni.
În 1932 a ajuns în Divizia A, de unde a retrogradat doi ani mai târziu.
În 1947, Şoimii a fuzionat cu echipa Sportul CFR Sibiu, activând în Divizia B sub numele de Șoimii CFR. În sezonul următor, a obținut promovarea în Divizia A, unde a evoluat sub altă denumire, Locomotiva Sibiu, dar n-a rezistat decât un an, retrogradând imediat.
În ’51, echipa sibiană a luat-o pe tobogan la vale, retrogradând în Divizia C, apoi în Campionatul Regional.O regăsim în prim-plan în 1973, când CSM Sibiu – după mai bine de un deceniu în eşalonul secund – i-a lăsat locul noului Fotbal Club Şoimii Sibiu. “Şoimii” s-au luptat încă din acea ediţie la promovarea în Divizia A, pierdută în dauna Chimiei Rm. Vâlcea. Anii următori s-au clasat tot pe locul secund, după FC Bihor (1974/75), respectiv Corvinul Hunedoara (1975/76).
În 1981, Şoimii se lipeşte de Întreprinderea de Piese Auto Sibiu, iar în ‘84 şi ‘85 ratează în alte două rânduri promovarea în Divizia A, clasându-se în urma echipelor FC Braşov, respectiv Dinamo Victoria Bucureşti. Un an mai târziu, în loc de promovare, a urmat… retrogradarea în Divizia C şi s-a mutat pe Stadionul “IPAS”, pe “Municipal” rămânând Interul, care tocmai promovase în eşalonul secund.
Şoimii a revenit pentru două sezoane în Divizia B, între 1990 şi 1992. Apoi, în Divizia C, a avut alte câteva tentative de a promova, sortite însă eşecului una după alta.
În 1999, clubul a fost preluat de o firmă bucureşteană, Danco SRL, echipa luptând din nou la promovare, pe care a pierdut-o în faţa “pandurilor” din Tg. Jiu. Un an mai târziu, la jumătatea ediţiei următoare (2000/2001), Danco SRL şi patronul acesteia, Ionică Anghel, au falimentat echipa, retrăgând-o din campionat.
Despre momentul preluării echipei Şoimii de către firma Danco, N.I. Dobra scria în TRIBUNA SPORTURILOR, în “Scurt istoric al fotbalului sibian (58)”, ”«Şoimii» sibieni – boală lungă, moarte sigură”: “La sfârşitul turului ediţiei 1999/2000, sibienii erau pe locul al doilea, la egalitate de puncte (42) cu Pandurii Tg. Jiu, dar cu 3 puncte în plus la «adevăr». Era momentul adevărului la propriu, promovarea părând să fie mai aproape ca niciodată.
Numai că, în pauza competiţională, SC Compa SA, susţinătorul material al echipei a socotit că nu mai are bani de «risipit» pe fotbal, aşa că jucătorii mai răsăriţi şi-au căutat culcuş pe alte meleaguri.
Salvarea s-a arătat a fi preluarea echipei de nişte bucureşteni şmecheri, a căror firmă «DANCO» s-a oferit să susţină echipa sibiană în tentativa ei de promovare. Omul providenţial părea a fi Dumitru Pelican, un papagal care s-a afirmat ca transmiţător de meciuri la radio. El a venit cu «director tehnic» pe nume Puiu Buburuz, Dan Călinescu rămânând simplu antrenor.
Returul avea să fie catastrofal, deşi cronicarul încerca să ne convingă că «avem echipă, avem valoare». A promovat Pandurii Tg. Jiu, cu un avans de 4 puncte faţă de Şoimii DANCO, adeverindu-se faptul că nu orice transplant se potriveşte.
Bucureştenii au plecat aşa cum au venit, luându-şi, fireşte, ce au crezut că li se cuvine. A rămas Pelican, pe post de preşedinte, ajutat fiind de Vasile Armenean, antrenor fiind Dan Mihăilă. Echipa se subţiase şi juca fără tragere de inimă. Aşa se face că, în Seria a VII-a, a ajuns ciuca bătăilor. Nu-i mai puţin adevărat că noii patroni îi tratau cu flit, neplătindu-se salariile cu lunile.
În etapa a VII-a, în semn de protest, la meciul cu Chimica, la Tîrnăveni, sibienii au jucat cu banderole albe, ca greviştii japonezi! Aşa că, la finele turului ediţiei 2000/2001, Şoimii DANCO se afla pe ultimul loc, cu reale perspective de retrogradare. După ce, ani în şir, a fost «echipa fanion» a Sibiului, acum era ruşinea oraşului. Între Dumitru Pelican şi Ionică Anghel, patronul SC DANCO SRL şi-a băgat dracul coada, iar din cearta celor doi au pierdut mai ales fotbaliştii, deveniţi adevăraţi şomeri. În consecinţă, Şoimii DANCO s-a autodesfiinţat din lipsă de susţinere financiară. Fotbalul sibian murea de inaniţie”.
19 noiembrie 2000 este data la care echipa sibiană a disputat ultimul meci, fiind învinși cu 5-1, la Făgăraş, de Nitramonia. Înainte cu o săptămână, “şoimii” nu se prezentaseră la Beclean, pierzând la “masa verde”. Ca să vă daţi seama de dimensiunea dezastrului, în urma acestui rezultat Nitramonia şi Şoimii făceau rocada în coada clasamentului Seriei a VII-a, sibienii preluând “lanterna”. Antrenorul Dan Mihăilă începuse partida cu Popşor între buturi, acesta fiind schimbat la pauză cu Zoli Dangl. În minutul 65, Dangl s-a ciocnit cu un coechipier, Budescu, fiind transportat la spital, iar între buturi a intrat mijlocaşul Florin Speriatu, fiul fostului portar piteştean Andrei Speriatu.
“Izvorâtă cu foarte mare entuziasm (…) colaborarea dintre firma bucureşteană Danco şi formaţia Şoimii Sibiu a ajuns într-un punt în care ruptura este inevitabilă. În urma ratării obiectivului pentru sezonul 1999/2000, anume promovarea în eşalonul secund, interesul patronului Ionică Anghel pentru gruparea din oraşul de pe malurile Cibinului a scăzut cu fiecare zi. Astfel că, încă din vară, au început să apară întârzieri la plata salariilor şi a primelor pentru victoriile in actuala ediţie de campionat, nu o dată jucătorii ameninţând cu greva. (…) e două săptămâni patronul Ionică Anghel nu s-a mai interesat de formaţie, astfel că plecarea la Făgăraş a fost făcută după ce preşedintele Dumitru Pelican a asigurat, din propriul buzunar, suma necesară deplasării. În atare condiţii, preşedintele Pelican afirma că «nici nu se mai pune problema continuării colaborării cu SC Danco SRL. Mai mult ca sigur, din primăvară, echipa va avea onouă conducere şi va fi sponsorizată de altă societate»”, scria subsemnatul, în TRIBUNA SPORTURILOR din 20-26 noiembrie 2000.
O săptămână mai târziu, tot în TRIBUNA SPORTURILOR, Dumitru Pelican şi Ionică Anghel erau… faţă în faţă, disputându-şi echipa. Patronul bucureştean susţine că firma sa a trecut prin nişte moment delicate, dar dădea asigurări că “vom plăti datoriile faţă de jucători şi cărţile de muncă ale angajaţilor, care nu au mai fost achitate din luna februarie”. În replică, Pelican îi aducea lui Anghel acuze extrem de grave: “Anghel are datorii de miliarde la cămătarii bucureşteni; a rămas cu 10 angajaţi; în plus, a fost nevoit să răscumpere anumite datorii cu maşinile societăţii, astfel că, în prezent, Danco nu mai are niciun autoturism; pe lângă cei 28.000 de dolari pe care mi datorează, mai are să-i achite fostului vicepreşedinte al echipei sibiene, Radu Matei, nu mai puţin de 11.500 de dolari. Cum crede Ionică Anghel că îşi va mai reveni şi va mai ajunge să susţină şi echipa?”
N-avea să se mai întâmple nimic, Şoimii având aceeaşi soartă ca şi Interul şi Sibiul – unic în istoria fotbalului din lume – pierdea două echipe într-un singur an.
FC Sibiu
După dispariţiile Interului şi “şoimilor”, în peisajul fotbalului de pe Cibin apărea o nouă echipă, în vara anului 2001. FC Sibiu a fost încropită din jucători aduşi de la echipele din judeţ – Textila Cisnădie, Unirea Miercurea Sibiului, Carpaţi Mecanica Mârşa, Flacăra Roşie Cârţa, Progresul Terezian, Avântul Mohu, Agnitex Agnita şi Gaz Metan Mediaş – tineret – iar antrenor era Ion Gheorghe.
“Dorim să achiziţionăm un loc în cel de-al treilea eşalon fotbalistic al ţării”, declara preşedintele Asociaţiei FC Sibiu, Viorel Voicu, la acea vreme.
Până la urmă, în Divizia C o regăsim pe FC AMSO Sibiu, echipa patronată de şcoala de şoferi cu acelaşi nume, care a fost repartizată în Seria a VII-a, reuşind să încheie sezonul pe locul 13.
Sezonul următor, 2002/2003, a fost mult mai bine, FC AMSO clasându-se pe locul al patrulea într-o serie din care a promovat Oltul Sf. Gheorghe.
În vara anului 2003, AMSO cedează echipa, care va continua în Divizia C sub numele de FC Sibiu, cu Jan Gavrilă, Marian Mărgărit şi Viorel Jurcă antrenori şi mai mulţi jucători cu exerienţă şi prezenţe în prima divizie în lot, printre care Lucian Cotora, Eugen Beza, Adi Demian, Florin Filip şi Costel Hanc.
În sezonul 2003/2004, FC Sibiu a câştigat en-fanfare Seria a IX-a a Diviziei C, cu un avans de 27 de puncte faţă de Unirea Ungheni. Din 26 de meciuri, sibienii câştigaseră 21. O adevărată demonstraţie de forţă şi Jan Gavrilă îşi trecea în palmares încă o promovare.
Încă din primul an de “B” FC Sibiu s-a luptat pentru o nouă promovare, încercând să ajungă în Divizia A. Lupta, în Seria a II-a, s-a dat între FC Sibiu, Pandurii Tg. Jiu şi CS Otopeni, în cele din urmă câştig de cauză având gorjenii, care au avut la final un punct mai mult decât echipa lui Jan Gavrilă şi Dorin Zotincă.
Dezamăgit, la finalul sezonului, finanţatorul Werner Keul declara: “Cred că am meritat mai mult decât locul doi. O să încercăm să analizăm şi să corectăm ce e de corectat, sănu mai depindem pe viitor de altcineva”. Iar Jan Gavrilă: “Promovarea era o chestiune personală pentru mine. Mi-am dorit această promovare încă de pe când această echipă nu exista la Sibiu”.
Dezamăgirea ratării promovării în Divizia A a fost atât de mare încât, sezonul următor, echipa a retrogradat de pe ultimul loc din serie, cu doar 3 victorii şi 12 goluri marcate în 30 de partide.
A urmat a doua retrogradare la rând, din Liga a III-a, noua denumire a Diviziei C, în Liga a I-a, în fond campionatul judeţean, iar în 2007 şi această echipă dispărea, lăsând un gol în fotbalul sibian.
CSU Voinţa
Ştafeta a fost preluată de CSU Voinţa ibiu, clubul lui Ionică Hămbăşan. Înfiinţat încă din anul 1965, acesta a reuşit promovarea în Liga a II-a la finalul ezonului 2009/2010. Un an mai târziu, sibienii reuşeau să păşească pe prima scenă după ce au câştigat barajul cu Săgeata Năvodari. A fost 0-0 pe Litoral şi 2-0 pentru CSU Voinţa pe “Municipal”, pe 6 iulie 2011.
Debutul pe prima scenă a fost făcut împotriva Stelei, cele două echipe remizând (1-1) pe “Municipal”, tribunel fiind arhipline. Din nefericire, sibienii n-au reuşit să facă faţă pe prima scenă, retrogradând imediat, de pe penultimul loc.
Revenită în Liga a II-a, echip sibiană n-avea să mai aibă zile multe, clubul fiind desfiinţat pe 13 noiembrie 2012.
… şi acum FC Hermannstadt
După câţiva ani de “secetă”, o nouă echipă apărea la Sibiu. Teodor Birţ a pornit cu FC Hermannstadt de la minifotbal, în 2015, au urmat promovări la rând, din judeţ în Liga a III-a, apoi în Liga a II-a şi Liga I, în 2018, când echipa a şi disputat finala Cupei României, pierzând-o în faţa Universităţii Craiova.
Istoria noii echipe, deşi scurtă, e deosebit de zbuciumată, cu nenumărate schimbări la vârful clubului.
În 2021, echipa a retrogradat în eşalonul secund, dar a revenit în elită după numai un an, sub comanda lui Marius Măldărăşanu. Au urmat alte patru sezoane pe prima scenă, până când, în iarnă, Măldărăşanu a fost înlocui cu Dorinel Munteanu. Cu “Neamţul” la conducere, FC Hermannstadt a disputat barajul pentru menţinerea în Superligă, pierdut însă în faţa Voluntariului.
Foto: Vali MACREA
Dezamăirea a fost atât de mare încât de-abia cu o săptămână şi jumătate înainte de debutul noului sezon al Ligii 2 echipa a început pregătirile, cu doar patru jucători din vechiul lot, cu Dorin Zotincă antrenor. Au fost aduşi pe repede-nainte jucători, s- format un lot cât de cât, cu care credem că echipa ar fi fost capabilă ă reziste în Liga 2, când, cu o zi înainte de deplasarea de la Dumbrăviţa, din prima etapă, jucătorii au fost anunţaţi că echipa se retrage din campionat. În aceeaşi zi, Comitetul de Urgenţă al FRF a luat decizia de a o înlocui cu Olimpia Satu Mare, echipa lui Pelici.
Ștefania VESA
Ovidiu BOICA
b.o.n.
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Teodora NAN
Nekta Ioana DEDU
Nekta Ioana DEDU
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Cui îi pasă de niște netoți plătiți cu bani grei ca să ofere divertisment unor pierde-vară.